ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1770/2025

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele la 27 iunie 2023, sub nr. x/2023, iar, ulterior, ca urmare a declinării competenței, pe rolul Tribunalului Teleorman - secția Civilă, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., societate în faliment, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să execute contractul de vânzare-cumpărare din 17 iulie 2017, respectiv să îi permită accesul la halda de pirită, proprietatea ei, conform certificatului de depozit nr. x din 4 ianuarie 2023, (o cantitate de 209.750 tone de cenușă de pirită), precum si la toată infrastructura, instalațiile, utilitățile și echipamentele instalate pe terenul proprietatea pârâtei, care deservesc halda de pirită și care sunt necesare pentru realizarea integrală a obiectului contractului de vânzare-cumpărare indicat, precum și obligarea pârâtei să-i permită reclamantei și să faciliteze preluarea de către aceasta a cantității de 195.250 tone de cenușă de pirită, rămasă de ridicat din cantitatea totală de 450.000 tone, în conformitate cu prevederile aceluiași contract, cu respectarea art. 5.4 din acesta, așa cum a fost modificat prin actul adițional nr. x, precum și a restului de cantitate de cenușă de pirită ce va rămâne după preluarea integrală a cantității de 450.000 tone de cenușă de pirită, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 389 din 30 octombrie 2024, Tribunalul Teleorman - secția Civilă a admis acțiunea, a obligat pârâta să-i permită reclamantei accesul la halda de pirită, proprietatea reclamantei, conform certificatului de depozit nr. x din 14 ianuarie 2023, (respectiv o cantitate de 209.750 tone de cenușă de pirită), situată în Turnu Măgurele, județul Teleorman, precum și la toată infrastructura, instalațiile, utilitățile și echipamentele instalate pe terenul proprietatea pârâtei care deservesc halda de pirită și a obligat pârâta să-i permită reclamantei preluarea de către aceasta a cantității de 195.250 tone de pirită, rămasă de ridicat din cantitatea totală de 450.000 tone.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat apel.

Prin încheierea din 17 iunie 2025, Curtea de Apel București - secția a VI-a Civilă a respins cererea de recuzare formulată de intimata A. S.R.L., ca neîntemeiată, iar prin decizia nr. 1315 din 10 noiembrie 2025, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva încheierii din 17 iunie 2025, A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., și după rejudecarea cererii de recuzare, admiterea acesteia.

În susținere, a arătat că faptul că judecătorii împotriva cărora s-a formulat cererea de recuzare au făcut parte și din completul care a soluționat dosarul nr. x/2023, dosar în care s-au analizat elemente esențiale ce se regăsesc și în cererea de apel din dosarul de față, generează o aparență de lipsă de imparțialitate.

În opinia recurentei, instanța a ignorat dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența Curții Europene de Drepturilor Omului în materie.

De asemenea, a considerat că nici criteriul subiectiv nu a fost analizat efectiv, deoarece motivarea hotărârii date în primul dosar cuprinde aprecieri anticipate asupra valabilității contractului dedus verificărilor în cel de-al doilea proces.

Astfel, a considerat că elementele expuse sunt de natură să nască îndoieli asupra imparțialității, context în care cererea de recuzare trebuia admisă.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. implică existența unor elemente, altele decât cele reglementate expres prin art. 42 pct. 1-12 C. proc. civ., ce nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor ce soluționează cauza.

Referitor la cele două dimensiuni ale principiului imparțialității, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că: "imparțialitatea magistratului, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate subiectivă, și un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronunțată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30).

În speță, cererea de recuzare a fost formulată împotriva judecătorilor C. și D., membrii completului învestit cu soluționarea apelului declarat de intimata de față împotriva hotărârii primei instanțe, iar lipsa imparțialității judecătorilor a fost afirmată din perspectiva faptului că aceștia au judecat și litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2023, motivul recuzării fiind că în această cauză s-ar fi dezlegat chestiuni deduse judecății în pricina de față, în apel.

Dosarul nr. x/2023 a avut ca obiect cererea recurentei formulată pe calea ordonanței președințiale de obligare a societății B. S.R.L., intimată în cauză, să fie obligată să nu înstrăineze cenușa de pirită ce face obiectul contractului de vânzare/cumpărare din data de 17.07.2017, până la soluționarea definitivă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele.

În prezentul litigiu, recurenta de față se urmărește obligarea aceleiași părți să-i permită recurentei accesul la halda de pirită deținută, în baza certificatului de depozit nr. x/04.01.2023, în Turnu Măgurele, județul Teleorman, precum și la toată infrastructura, instalațiile, utilitățile și echipamentele instalate pe terenul proprietatea pârâtei, care deservesc halda de pirită; să-i permită și să-i faciliteze preluarea cantității de 195.250 tone de cenușă de pirită, rămasă de ridicat din cantitatea totală de 450.000 tone, precum și a restului de cantitate de cenușă de pirită ce va rămâne după preluarea integrală a cantității de 450.000 tone cenușă de pirita. Iar în apel, s-a invocat nulitatea contractului mai sus-menționat.

Desemnarea judecătorilor vizați de cererea de recuzare în ambele cauze nu este de natură să atragă incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., întrucât obiectul primei cauze îl constituie emiterea unei ordonanțe președințiale, a cărei procedură de judecată este specială și supusă unor reguli derogatorii de cele de drept comun ce nu implică dezlegarea fondului cauzei, ci strict evaluarea condițiilor impuse de textele de lege pentru emiterea ei.

Ca atare, faptul că judecătorii au participat la soluționarea unui dosar ce vizează aceleași părți nu poate fi reținut ca motiv de incompatibilitate în sensul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., de vreme ce procesul este supus unei proceduri speciale în cadrul căreia aspectele evaluate și dezlegate nu constituie elemente circumscrise cauzei de față.

Soluționarea dosarului nr. x/2023 de către judecătorii recuzați, în lipsa unor indicii de subiectivism în atitudinea acestora, care să răstoarne prezumția de obiectivitate și imparțialitate ale magistraților, nu generează de plano îndoieli asupra judecății ce s-ar realiza, cât timp prin analiza efectuată nu au fost tranșate chestiuni litigioase din cel de-al doilea dosar, în cuprinsul hotărârii date în primul dosar reținându-se în mod expres că "înscrisurile depuse la dosar aduc dovezi evidente și pertinente pentru o analiză de fond și complexă a unei acțiuni în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare pe care intimata reclamantă își întemeiază cererea. A da relevanță acestora în această cerere, ar face ca instanța să analizeze dincolo de aparența dreptului afirmat și să realizeze o cercetare de fond a cauzei, care nu poate fi pusă în legătură cu cerințele de admisibilitate a ordonanței președințiale".

Riscul unei eventuale imparțialități nu putea fi reținut, cu atât mai mult cu cât, la soluționarea pricinii finalizată cu pronunțarea deciziei nr. 1315 din 10 noiembrie 2025 a Curții de Apel București - secția a VI-a Civilă, nu au participat judecătorii recuzați, măsurile dispuse de aceștia la termenele anterioare nefiind integrate procesului propriu-zis de judecare a cauzei.

În consecință, având în vedere că motivul de incompatibilitate invocat nu justifică temerile recurentei cu privire la lipsa de obiectivitate a judecătorilor, soluția curții de apel de respingere a cererii de recuzare reflectă aplicarea corectă a normelor legale.

De aceea, în considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte, constatând că în cauză nu se justifică măsura casării, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva încheierii din 17 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., prin lichidator judiciar E..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2025.