ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1374/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1374/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 25 septembrie 2025
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă, înregistrată la data de 27.06.2023, sub nr. x/2023, pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele, reclamanta A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta Societatea în insolventa B. S.R.L prin lichidator judiciar C.., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei la executarea în natură a contractului de vânzare-cumpărare din data de 17.07.2017, cu toate actele adiționale la acesta, în sensul obligării acesteia să-i permită accesul la Halda de Pirita proprietatea ei conform certificatului de depozit nr. x din 04.01.2023 (respectiv o cantitate de 209.750 tone cenușa de pirita), situata în Turnu Măgurele, Județul Teleorman, în conformitate cu planul de situație Anexa 1 la contract, precum și la toată infrastructura, instalațiile, utilitățile și echipamentele instalate pe terenul proprietatea pârâtei, care deservesc halda de pirita și care sunt necesare pentru realizarea integrală a obiectului contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat; obligarea pârâtei să-i permită și să faciliteze preluarea de către reclamantă a cantității de 195.250 tone de cenușa de pirita, rămasă de ridicat din cantitatea totală de 450.000 tone, în conformitate cu prevederile contractului de vânzare-cumpărare, cu respectarea prevederilor 5.4 din contractul de vânzare-cumpărare, așa cum acestea au fost modifícate prin Actul Adițional nr. 3, precum și a restului de cantitate de cenușa de pirita ce va rămâne după preluarea integrală a cantității de 450.000 tone cenușa de pirita; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 265/04.04.2024, Judecătoria Turnu Măgurele a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.
Pe rolul Tribunalului Teleorman, cauza a fost înregistrată la data de 17.05.2024.
Prin sentința civilă nr. 389 din 30 octombrie 2024, Tribunalul Teleorman, secția Civilă a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.; a obligat pârâta să permită accesul reclamantei la Halda de pirită proprietatea reclamantei conform certificatului de depozit nr. x/04.01.2023 (respectiv o cantitate de 209.750 tone de cenușă de pirită), proprietatea reclamantei, situată în Turnu Măgurele, județul Teleorman, precum și la toată infrasctructura, instalațiile, utilitățile și echipamentele instalate pe terenul proprietatea pârâtei, care deservesc halda de pirită; a obligat pârâta să permită preluarea de către reclamantă a cantității de 195.250 tone de pirită, rămasă de ridicat din cantitatea totală de 450.000 tone.
Împotriva acestei decizii a declarat apel pârâta B. S.R.L. prin lichidator judiciar C..
În cursul soluționării apelului, la termenul din 24.03.2025, intimata A. S.R.L. a depus cerere de recuzare a doamnei judecător D. și a domnului judecător E., membrii completului C16 apel, pentru motivele prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.
Prin încheierea din 8 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a anulat cererea de recuzare formulată de intimata A. S.R.L., ca insuficient timbrată. Totodată, s-a menționat că încheierea este supusă recursului, în termen de 5 de zile de la comunicarea hotărârii de soluționare a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, la 28 aprilie 2025, A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării cererii de recuzare, cu respectarea dispozițiilor legale privind timbrajul.
Analizând recursul, sub aspectul prematurității formulării căii de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.
Textul legal anterior redat instituie condiții speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării - aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.
Spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, respectiv încheierile prin care se încuviințează recuzarea - care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluției de respingere a recuzării, odată cu hotărârea prin care a fost soluționată cauza, are drept scop garantarea desfășurării normale și imparțiale a judecății, urmărind însă evitarea tergiversării soluționării cauzelor prin exercitarea unor asemenea căi de atac în cursul judecății.
În speță, recurenta supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost anulată, ca insuficient timbrată, cererea de recuzare formulată de intimata A. S.R.L. în cadrul dosarului nr. x/2023, având ca obiect apelul declarat de pârâta B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. împotriva sentinței civile nr. 389 din 30 octombrie 2024 a Tribunalului Teleorman, secția Civilă.
Din verificările efectuate în sistemul informatizat al instanțelor, Înalta Curte a constatat că, în baza Hotărârii nr. 2/27.08.2025 a Adunării Generale a Judecătorilor din cadrul Curții de Apel București, prin încheierea din 15 septembrie 2025, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a suspendat judecata apelului.
Dispozițiile procedurale enunțate, deși recunosc părții interesate dreptul de a ataca încheierea prin care s-a respins recuzarea, în temeiul art. 53 alin. (1) C. proc. civ., exercițiul acestui drept trebuie să fie corelat cu pronunțarea unei hotărâri de soluționare a cauzei, fără a exista posibilitatea ca încheierea de respingere a recuzării să poată fi atacată separat de hotărârea de fond.
Rațiunea instituirii acestei proceduri de către legiuitor rezidă în necesitatea de a înlătura posibilitățile de tergiversare a cauzei prin exercitarea abuzivă a acestei căi de atac și de sporire a celerității în soluționarea cauzei, dat fiind faptul că cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv de autorul cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărui scop este cel al asigurării desfășurării normale a judecății.
Se constată că la momentul promovării recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a anulat ca insuficient timbrată cererea de recuzare, respectiv la 28 aprilie 2025 ca, de altfel, nici la data judecării căii extraordinare de atac, cauza, respectiv apelul, nu era soluționat.
Prin urmare, în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., nefiind soluționat fondul cauzei (apelul), recursul dedus judecății apare ca fiind prematur formulat.
Având în vedere considerentele expuse, în conditiile în care recurenta a atacat exclusiv solutia instanței prin care a fost anulată cererea de recuzare, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 8 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, ca prematur formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca prematur formulat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 8 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., prin lichidator judiciar C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2025.