ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1699/2025

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2025

Asupra recursului de față:

Prin încheierea de ședință publică din 23 iunie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Craiova - secția de litigii de muncă și asigurări sociale a dispus suspendarea judecării cauzei, având ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 769 din data de 13 mai 2025, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2023, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 7 iulie 2025, revizuenta A. a declarat recurs împotriva acestei încheieri.

În esență, recurenta-revizuentă a susținut că motivul suspendării judecării cauzei nu este întemeiat, deoarece numai greșeala sa este consemnată în decizie, și nu a celor care i-au distrus dosarul întocmit, ce conținea 52 de file, în continuare, recurenta arătând că nu a sustras din dosar filele care lipsesc.

Prin rezoluția din 04 septembrie 2025, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în ședință publică, la data de 18 noiembrie 2025.

Înalta Curte, analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, sancțiunea nulității "intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Recursul, fiind o cale de atac de reformare, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, impunându-se, totodată, dezvoltarea acestora, din care să rezulte nelegalitățile identificate în legătură cu hotărârea supusă recursului.

În cauză, recurenta nu a indicat, prin cererea de recurs, niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar examenul cererii de recurs relevă că nu pot fi decelate critici de nelegalitate privitoare la hotărârea instanței în sensul acestor dispoziții, care să poată fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta rezumându-se la enunțarea unor susțineri lipsite de caracter concret și aplicat.

Se constată, astfel, că dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

De asemenea, prin cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, recurenta solicită, în realitate, evaluarea exclusiv a unor aspecte de fapt: că i-a fost distrus dosarul întocmit, ce conținea 52 de file, ori că nu a sustras din dosar 69 de file, etc. În esență, recurenta formulează apărări în legătură cu acuzația ce i-a fost adusă în dosarul penal, fără a formula critici concrete care să vizeze nelegalitatea încheierii de suspendare a judecății.

Or, fără invocarea unor critici vizând eventuale erori de raționament ale instanței de revizuire față de soluția de suspendare a judecății cauzei dispusă, apte să fie încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate considera că recurenta și-a îndeplinit obligația de motivare a recursului.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii în raport cu soluția atacată, ci expunerea tuturor argumentelor de drept, în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru care, din punctul de vedere al părții, a fost pronunțată o hotărâre nelegală.

În concluzie, se reține că recurenta nu arată în ce modalitate încheierea atacată este contrară legii, susținerile sale neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și, dat fiind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, rezultă că, în cazul nemotivării corespunzătoare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se impune a fi aplicată sancțiunea nulității prevăzută de lege.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 486 alin. (3), raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva încheierii de ședință publică din 23 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova - secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2025.