ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1620/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1620/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2025
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.02.2022 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ de CĂI FERATE C.F.R. S.A. BUCUREȘTI, SUCURSALA REGIONALĂ de CĂI FERATE TIMIȘOARA, a solicitat obligarea pârâtei la recunoașterea funcției de conducere deținute - contabil șef secție I, prin înmânarea fișei postului de contabil șef, obligarea la modificarea evidențelor disciplinare ale reclamantului și anularea deciziei de sancționare nr. 1292/17.05.2019; obligarea pârâtei la reparația prejudiciului cauzat prin plata daunelor-interese în cuantum de 60.000 Euro pentru pierderea prin executare silită la data de 15.07.2021 din culpa angajatorului a singurei locuințe familiale deținute (apartament familial), și plata despăgubirilor în valoare de 27.602,56 Euro, reprezentând contravaloarea ratelor achitate băncii și a sumei de 29.911,12 RON actualizată cu dobânda legală, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru evitarea prejudiciului, a cheltuielilor cu executarea silită conform înscrisurilor depuse în probatoriu; obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii morale în cuantum de 50.000 Euro, pentru punerea în pericol a vieții reclamantului începând cu data de 15.07.2021, în contextul creșterii accelerate a numărului de cazuri de infectări/decese urmare a virusului SARS-COV-2, prin refuzul asigurării protecției sociale, conform înscrisurilor depuse în probatoriu; constatarea hărțuirii psihologice la locul de muncă, obligarea angajatorului la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hărțuire morală, discriminare, denigrare profesională, intimidare, umilință la locul de muncă cu privire la reclamant, precum și permiterea desfășurării activității profesionale în condiții normale cu respectarea prevederilor legale; obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii, morale, în cuantum de 50.000 Euro, pentru încălcarea demnității, prestigiului, a discreditării profesionale și discriminării la care este supus în cadrul raporturilor de muncă, pentru provocarea repetată de suferințe psihice, morale și fizice, conform înscrisurilor depuse în probatoriu; obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii, morale în cuantum de 50.000 Euro pentru deteriorarea gravă și ireversibilă în cadrul raporturilor de muncă a stării de sănătate a reclamantului și punerea repetată a vieții acestuia în pericol în cadrul raporturilor de muncă; obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii morale în cuantum de 100.000 Euro, pentru declanșarea repetată a factorilor de stres asupra fiicei, provocarea de suferințe psihice, morale și fizice, punerea repetată a vieții ei în pericol, zădărnicirea recuperării medicale, conform documentelor medicale depuse în probatoriu.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 253 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003, art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, art. 4 alin. (1) lit. d)
1
din Legea nr. 202/2002, privind egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați, republicată, Legea nr. 167/2020 privind modificarea și completarea O.G. nr. 137/2000, art. 5 alin. (2) și (3), art. 8 alin. (1), art. 39 alin. (1), art. 266-275, art. 278 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată (art. 154-155, art. 208-216), C. civ. (art. 1530-1531, art. 1535, art. 1381, art. 2528, art. 1349-1350), art. 16, art. 41 din Constituția României, art. 17, art. 26, art. 31 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Contractul colectiv de muncă, Regulamentul Intern.
Prin sentința civilă nr. 194 din 7 martie 2024, Tribunalul Caraș - Severin a respins acțiunea formulată de reclamantul A..
Apelul reclamatului a fost respins prin decizia civilă nr. 2 din 13 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii și a încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale din 04 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată sub numărul de dosar x/2025
La termenul din 28 mai 2025 instanța a dispus, printre altele, disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind format dosarul nr. x/2025.
În ședința publică din 25 iunie 2025 revizuentul a formulat cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată.
Prin încheierea din 10 iulie 2025, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată împotriva doamnelor judecător B. și C., membre ale completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire ce face obiectul dosarului nr. x/2025
Prin decizia civilă nr. 828 din 11 iulie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Timișoara a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 2 din 13 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022 pentru contrarietate de hotărâri.
Cererea de revizuire a fost înregistrată la 25 august 2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub numărul de dosar x/2025, fiind acordat termen în vederea soluționării la 9 decembrie 2025.
Împotriva încheierii din 10 iulie 2025 de respingere a cererii de recuzare, revizuentul A. a declarat recurs la 16 iulie 2025 în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.
La 18 august 2025 recurentul, în temeiul art. 53 alin. (1) C. proc. civ., a transmis la dosar completarea motivelor de recurs ca urmare a comunicării deciziei nr. 828 din 11.07.2025, prin care Curtea de Apel Timișoara a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin întâmpinarea înregistrată la 12 septembrie 2025, intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE TIMIȘOARA a solicitat respingerea cererii de recurs, cu mențiunea că nu solicită cheltuieli de judecată.
Prin rezoluția din 16 septembrie 2025 a fost stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la 11 noiembrie 2025, cu citarea părților în ședință publică.
La data de 27.10.2025 recurentul a depus la dosar note de ședință, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei CF Timișoara, excepția nulității absolute a întâmpinării, excepția lipsei mandatului de reprezentare, excepția lipsei legitimației de consilier juridic vizată, excepția lipsei dovezii existenței și funcționării legale a CFR și pasivitatea procesuală a Companiei Naționale CFR S.A. București
La data de 06.11.2025, recurentul a mai depus la dosar concluzii scrise cu privire la nulitatea absolută a încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare și a tuturor actelor subsecvente, solicitând casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Înalta Curte, stabilind ordinea de prioritate a soluționării cererilor și excepțiilor în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1)și (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția prematurității formulării prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, hotărârea de recurs cuprinzând numai motivarea acestei soluții, nu și evocarea și analiza motivelor de casare, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ.
Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 10 iulie 2025, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată împotriva completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2 din 13 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. instituie condiții speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării. Aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.
Din verificările efectuate în cauză, se constată că, până la acest moment, dosarul având ca obiect cererea de revizuire, în cadrul căruia a fost pronunțată încheierea recurată, nu a fost soluționat, având termen de judecată acordat la 9 decembrie 2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a declinării de competență dispuse de către Curtea de Apel Timișoara, dosarul fiind înregistrat sub numărul x/2025.
Având în vedere cele constatate, prezenta cale de atac, deși prevăzută de lege, nu este deschisă părților decât la finalul judecății, odată cu pronunțarea hotărârii prin care se soluționează cererea de revizuire.
Drept urmare, cum în speță, recursul a fost promovat anterior soluționării cererii de revizuire în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare respinsă, în raport cu dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., prezenta cale de atac apare ca fiind prematur formulată.
Este de menționat că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca prematur recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 10 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2025.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca prematur recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 10 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul x/2025
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.