ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2535/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea/contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă la 20 decembrie 2018, sub nr. x/2018, la care a fost conexată cauza nr. 1491/115/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin și Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, solicitând admiterea acțiunii, anularea Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice nr. 26972/07.11.2018, prin care i-a fost respinsa contestația împotriva deciziei de pensionare nr. x/21.07.2016 emisă de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, cât și a Hotărârii Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice nr. 29460/18.06.2019 prin care i-a fost respinsă contestația împotriva deciziei de pensionare nr. x/06.07.2018 emisă de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin și, pe cale de consecință, obligarea pârâtelor la emiterea de hotărâri și decizii de pensionare corecte în ceea ce privește stabilirea și plata pensiei de invaliditate, recalcularea pensiei pentru limită de vârstă conform contributivității și stabilirea prejudiciilor suferite prin măsurile luate, cu plata de despăgubiri materiale și morale pentru acoperirea acestora.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 151 alin. (2) din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

La 5 februarie 2020, reclamantul a depus, în cauză, un înscris intitulat precizare de acțiune, prin care a reiterat aspectele ce vizează motivele care au stat la baza formulării acțiunilor în instanță, precizând cuantumul despăgubirilor morale ca fiind de 30.000 de euro.

Prin sentința civilă nr. 270 din 17 martie 2020, Tribunalul Caraș-Severin, secția I Civilă - complet specializat conflicte de muncă și de asigurări sociale a respins excepția tardivității precizării de acțiune invocată de pârâte; a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin și Casa Națională de Pensii Publice prin Comisia Centrală de Contestații.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 387 din 10 iulie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul formulat de reclamantul-apelant A. împotriva sentinței civile nr. 270 din 17 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția I Civilă în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei instanței de apel, A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și judecarea în fond a cauzei, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatelor-pârâte la plata sumei de 30.000 de euro, cu titlu de despăgubiri morale.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că își întemeiază prezenta cale extraordinară de atac pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatelor la 16 noiembrie 2020 .

La 20 noiembrie 2020, intimata Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin a depus întâmpinare, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 4 decembrie 2020 .

La 10 decembrie 2020, recurentul a depus răspuns la întâmpinare, cu respectarea termenului legal, prin care a reiterat concluziile de admitere a recursului, arătând, în esență, că își menține toate motivele din dosarul cauzei nr. x/2018, toate motivele din apel și din recurs, astfel cum au fost formulate, motivate și probate cu înscrisuri.

Părțile nu au menționat dacă sunt de acord cu soluționarea recursului în completul de filtru.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 5 octombrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurentul-reclamant a depus un punct de vedere la raport, prin care a arătat că a formulat, în termen legal, contestație în anulare, pe care a denumit-o recurs.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Acțiunea are ca obiect recunoașterea dreptului la pensia de invaliditate și a pensiei pentru limită de vârstă, fiind dedus judecății un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. XVIII alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 2/2013, aplicabil și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, conform art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că, împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în conflictele de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 387 din 10 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Susținerea recurentului din punctul de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului nu poate fi primită, întrucât, prin memoriul de recurs au fost menționate expres dispozițiile art. 483, art. 488, art. 496 și art. 501 C. proc. civ., ce reglementează calea de atac a recursului, fiind astfel cert că autorul căii de atac nu a intenționat să declare o contestație în anulare. Ca urmare, Înalta Curte nu poate proceda la calificarea căii de atac în sensul indicat de recurent, prin aplicarea art. 22 alin. (4) raportat la art. 152 din C. proc. civ., întrucât cererea formulată nu conține nicio referire la specificul și motivele contestației în anulare.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 și art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, raportat la art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 387 din 10 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 387 din 10 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2021.