ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 160/2026

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2026

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția a II-a Civilă la 16.05.2023, reclamanții A., B. și C., prin reprezentant legal B. au chemat în judecată pârâta Grădinița cu Program Prelungit Azur, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 110.000 euro, reprezentând daune morale, respectiv 50.000 euro în favoarea minorei C. și câte 30.000 euro în favoarea fiecăruia dintre părinți.

La 07.11.2023, reclamanții au modificat cererea introductivă, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților D., E., F., G. și H..

Prin încheierea pronunțată la aceeași dată, Tribunalul Constanța - secția a II-a Civilă a luat act de modificarea cererii și a dispus introducerea în cauză a persoanelor indicate, în calitate de pârâți.

La 21.11.2023, reclamanții au precizat acțiunea, arătând că solicită și acordarea de daune materiale, în sumă de 5.865,21 RON.

Prin sentința civilă nr. 1188/12.11.2024, Tribunalul Constanța - secția a II-a

Civilă a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții D., E., F., G. și H., precum și acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Grădinița cu Program Prelungit Azur. A admis în parte acțiunea reclamantelor și a obligat pârâta Grădinița cu Program Prelungit Azur la plata sumei de 2.039,1 RON, cu titlu de daune materiale, a sumei de 5.000 euro, echivalent în RON la data plății, cu titlu de daune morale, precum și a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanții au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 78/LP/30.04.2025, Curtea de Apel Constanța - secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea, inclusiv acțiunea reclamantului A., a obligat pârâta Grădinița cu Program Prelungit Azur la plata către reclamanții A. și B. a sumei de 5.000 euro și către reclamanta C., prin reprezentant B. la plata sumei de 20.000 euro, în echivalent RON data plății, cu titlu de daune morale. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii civile, pârâta Școala Gimnazială nr. 23 "I." Constanța (fostă Grădinița cu Program Prelungit Azur) a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, recurenta-pârâtă a susținut că aspectele reținute de instanța de apel la stabilirea daunelor morale nu au un suport probator direct, întrucât nu a fost stabilită starea actuală a minorei sub aspectul existenței unor cicatrici sau sechele permanente, aceasta nefiind supusă unei expertize medico-legale. În aceste condiții, recurenta apreciază că despăgubirile acordate sunt excesive, fiind stabilite în absența unor probe concludente care să justifice întinderea prejudiciului nepatrimonial.

Recurenta-pârâtă a mai susținut că hotărârea este nelegală atât în privința determinării cuantumului daunelor morale, cât și sub aspectul analizei situației de fapt, arătând că instanța de apel nu a avut în vedere gradul de culpă al minorei.

În opinia sa, în cadrul examinării răspunderii civile delictuale trebuia analizată contribuția ambelor persoane implicate - minora și îngrijitoarea -, iar instanța de apel a omis să stabilească și gradul culpei minorei în producerea prejudiciului.

De asemenea, recurenta a invocat existența unei îmbogățiri fără justă cauză a familiei minorei, făcând trimitere la nivelul redus al salariilor personalului grădiniței și la impactul financiar asupra bugetului instituției și, implicit, asupra copiilor care o frecventează, susținând că aceste elemente evidențiază caracterul disproporționat al despăgubirilor acordate.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reține următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancțiunea nulității este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci și în situația în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie. Soluția nulității la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a indica în mod concret normele de drept material pretins încălcate sau aplicate greșit, recurenta pune în discuție, în realitate, modul în care instanța de apel a analizat cauza sub aspectul cuantumului daunelor morale, în special prin raportare la pretinsa culpă a minorei.

Criticile formulate nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci exprimă nemulțumirea față de nivelul despăgubirilor acordate, context în care susținerile din cererea de recurs nu pot fi considerate că reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Așadar, în lipsa indicării unor motive de recurs de nelegalitate, prin criticile pe care le circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta urmărește să obțină o nouă evaluare a fondului pretențiilor și a materialului probator, incompatibile cu natura nedevolutivă a căii de atac exercitate.

În aceste condiții, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul și, întrucât recurenta-pârâtă a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată, la cererea intimatei-reclamante B. la plata sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform înscrisurilor doveditoare, în baza art. 451, art. 452 și 453 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Școala Gimnazială nr. 23 "I." Constanța împotriva deciziei civile nr. 78/LP/30.04.2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C., prin reprezentant legal B., A. și B. și cu intimații-pârâți D., E., F., G. și H..

Obligă recurenta la plata către intimata-reclamantă B. a sumei de 8.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2026.