ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.03.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 732/2024

HOTĂRÂRE
28.03.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 732/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la 24 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brăila, anularea documentului constatator nr. x din 14 aprilie 2022.

Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2.399,92 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a denunțării unilaterale a acordului cadru furnizare produse. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice.

Prin încheierea nr. 124 din 7 septembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 294 din 16 martie 2023, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins acțiunea principală ca neîntemeiată, a admis cererea reconvențională, a obligat reclamanta-pârâtă să achite pârâtei-reclamante suma de 2.399,92 RON, la care se va adăuga TVA, cu titlu de daune-interese.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 156/LP din 19 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și reținerea cauzei spre rejudecare.

În susținere, după prezentarea aspectelor factuale și procesuale ale cauzei, a arătat, în esență, că instanța de apel la evaluarea condițiilor impreviziunii, nu a a avut în vedere că situația de fapt excedează cadrului legal actual, în sensul că majorarea prețurilor a fost și de 250% în perioada definită.

Din această perspectivă, a apreciat că instituția impreviziunii era incidentă în speță, întrucât toate părțile au fost afectate, aspect ce a determinat, în final, imposibilitatea executării contractului.

Contrar instanței de prim-control judiciar, a susținut că la momentul încheierii contractului, părțile nu au putut să prevadă schimbările economico-sociale ce au intervenit ulterior.

La 5 februarie 2024, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în susținerea căreia a arătat că hotărârea recurată este definitivă, potrivit art. 634 pct. 4 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat să se constate că recursul este nul, întrucât criticile recurentei nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din același act normativ. Totodată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în baza art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., care primează oricără altor cereri sau excepții formulate de părți, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În speță, A. S.R.L. a învestit Tribunalul Constanța cu o cerere având ca obiect anularea documentului constatator nr. x din 14 aprilie 2022 referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale, emis de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brăila, ca urmare a denunțării unilaterale de către reclamantă a acordului-cadru furnizare produse "Alimente de bază" nr. x/08.11.2021.

Prin cererea reconvențională formulată, pârâta solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2399,92 RON reprezentând despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin denunțarea unilaterală aceluiași contract, cererea fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 98/2016.

Convenția în discuție a fost încheiat între părți sub imperiul dispozițiilor Legii nr. 98/2016, ca urmare a parcurgerii procedurii de achiziții publice de către pârâta-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă.

În acest context, față de calitatea părților și obiectul contractului, Înalta Curte constată că acesta este unul de achiziție publică, în sensul art. 3 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 98/2016, împrejurare în raport de care devin aplicabile prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, " Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor."

Asupra naturii litigiului în sensul că acesta este unul în materia achizițiilor publice s-a statuat cu putere de lucru judecat prin încheierea nr. 124 din 7 septembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, care, în stabilirea instanței competente material, reținând că acțiunea are ca obiect pretenții derivând dintr-un contract de achiziție publică, a stabilit că litigiului pendinte îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 101/2016, sens în care a apreciat că secției a II-a Civile din cadrul aceluiași tribunal îi revine competența de a soluționa litigiul.

Potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, în forma aplicabilă la data inițierii procesului, 8 septembrie 2021, potrivit art. 24 C. proc. civ., " Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar art. 55 alin. (3

1

) din aceeași lege prevede că "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.".

Din coroborarea textelor de lege sus-evocate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. rezultă că decizia recurată este definitivă de la data pronunțării ei, fiind o hotărâre dată în apel pentru care calea de atac a recursului a fost suprimată.

Cum potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din același act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel pentru care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, Înalta Curte constată că recurenta a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, dând eficiență textelor de lege enunțate mai sus, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să admită excepția inadmisibilității și, în consecință, să respingă recursul ca inadmisibil.

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 156/LP din 19 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Brăila din cadrul Consiliului Județean Brăila.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 martie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1066/2022
Ședința publică din data de 10 mai 2022 Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 mai 2014 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a
ÎCCJ 2024-05-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1052/2024
râta S.C. B. S.R.L. cu furnizorii de produse din portofoliu, către pârâta S.C. C., a respins celelalte capete de cerere ca nefondate, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 60.004,37 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată
ÎCCJ 2022-06-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1497/2022
Ședința publică din data de 15 iunie 2022 Asupra recursului de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la data de 0
ÎCCJ 2022-10-05
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1911/2022
Ședința publică din data de 5 octombrie 2022 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la 02.07.2015 sub nr. x/2015, reclamanta A. S.A. a chemat în judec
ÎCCJ 2022-06-08
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1372/2022
Ședința publică din data de 8 iunie 2022 Asupra recursului de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă la 29.11.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.
Sursă