ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1052/2024

Ședința publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția Civilă la 06.09.2016, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L. și S.C. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună revocarea (inopozabilitatea) hotărârii asociatului unic al pârâtei S.C. B. S.R.L. nr. 2/03.02.2014, privind transferul activității de distribuție de către aceasta către pârâta S.C. C., prin cesionarea contractelor de distribuție încheiate cu producătorii și furnizorii de produse din portofoliul S.C. B. S.R.L. către S.C. C. și transferarea către aceeași societate, prin novație, a facilităților de credit, respectiv a contractului de descoperire de cont nr. x/06.06.2006 și a contractului de facilitate de credit pentru emitere scrisori de garanție bancară nr. 114/06.06.2007, încheiate de S.C. B. S.R.L. cu D. S.A., precum și obligarea pârâtei S.C. C. la plata către reclamantă a sumei de 508.954,28 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 420/08.03.2017, Tribunalul Harghita, secția Civilă și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Prin încheierea din 19.07.2019, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins ca nefondată cererea reclamantei de constatare a nulității raportului de expertiză contabilă depus la termenul din 14.05.2019.

Prin sentința civilă nr. 1526/15.10.2019, aceeași instanță a respins ca nefondate excepția prescripției dreptului material la acțiune și cererea de chemare în judecată, a obligat reclamanta la plată către fiecare dintre pârâte a sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat și onorariu parțial de expert și a obligat reclamanta la plata în favoarea D-nei expert E. a sumei de 3.000 RON, reprezentând diferență onorariu de expert.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 19.07.2019, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 180/29.06.2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea și a constatat inopozabilitatea hotărârii asociatului unic nr. 2/03.02.2014 a societății S.C. B. S.R.L. în ceea ce privește transferul activității de distribuție prin cesionarea contractelor de distribuție încheiate de pârâta S.C. B. S.R.L. cu furnizorii de produse din portofoliu, către pârâta S.C. C., a respins celelalte capete de cerere ca nefondate, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 60.004,37 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat intimatele la plata către apelantă a sumei de 34.502 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. și pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 732/30.03.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. și a admis recursul recurentei-reclamante, a casat în parte decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, doar cu privire la obligarea terțului la suportarea prejudiciului cauzat reclamantei.

Rejudecând apelul, prin decizia civilă nr. 455/07.12.2022, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a obligat pârâta S.C. C. la plata către reclamantă a sumelor de 508.954,28 euro, echivalent în RON la data plății și de 81.939,06 RON, cu titlu de despăgubiri; a obligat intimata S.C. C. la plata către apelanta S.C. A. S.A. a sumei de 28.431,41 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și reținerea cauzei spre rejudecare.

Prin memoriul de recurs, invocând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât instanța de apel, în rejudecare, nu a prezentat argumentele pentru care a obligat intimata S.C. C. la plata sumelor acordate.

În continuare, autoarea căii de atac a criticat legalitatea deciziei recurate și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat că instanța de apel a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 31/1990, ale art. 1.562 și ale art. 1.565 C. civ., de vreme ce activitatea de distribuție nu reprezenta un bun determinat, de o anumită valoare, al cărui transfer ar fi putut determina diminuarea patrimoniului societății.

Mai mult, a precizat că, la momentul adoptării hotărârii asociatului unic al intimatei S.C. B. S.R.L. nr. 2/03.02.2014, contractele de distribuție erau expirate, nefiind cesionate intimatei S.C. C.

Sub acest aspect, recurenta a prezentat modalitatea de încheiere a contractelor de distribuție, subliniind că, în raportul de expertiză judiciară întocmit la prima instanță s-a reținut că nu au existat contracte care să fi fost cesionate în favoarea S.C. C., motiv pentru care a apreciat că instanța de apel nu putea anticipa valoarea contractelor de distribuție care urmau a se încheia anual.

Referitor la transferul prin novație a contractelor de facilități de credit, încheiate de S.C. B. S.R.L. cu D. S.A., recurenta a arătat că, în temeiul acestora, societății intimate i s-a conferit dreptul de a beneficia de un împrumut, exercitarea lui rămânând la latitudinea acestei părți, creditorul neputând urmări sumele menționate în cuprinsul lor.

Mai mult, a precizat că imobilele ipotecate pentru garantarea executării contractelor de împrumut aparțineau recurentei, așa încât intimata S.C. C. și-a asumat obligații de plată a căror executare era garantată cu bunurile sale.

La 09.11.2023 intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a recurentei în exercitarea căii de atac a recursului, având în vedere că prin decizia recurată intimata S.C. C. a fost obligată la suportarea prejudiciului, iar nu autoarea căii de atac, aspectele privind temeinicia acțiunii revocatorii fiind tranșate definitiv în etapa procesuală anterioară; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și, în urma analizării lui, acesta a fost comunicat părților, care au fost înștiințate că pot depune puncte de vedere; numai recurenta și-a exprimat punctul de vedere.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1), raportate la cele ale art. 494 C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, asupra căreia reține următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes; în caz contrar, legiuitorul a prevăzut că aceasta va fi respinsă ca lipsită de interes, în condițiile art. 40 alin. (1) C. proc. civ.

Principiul legalității prevăzut de art. 457 alin. (1) C. proc. civ. impune părților exercitarea căilor de atac prevăzute de lege numai în condițiile și termenele stabilite de aceasta, iar în conformitate cu art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, constă în folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca, potrivit art. 33 teza I C. proc. civ., acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual și să se mențină pe tot parcursul procesului, inclusiv în căile de atac.

În speță, recurenta a fost chemată în judecată, în calitate de pârâtă, alături de S.C. C., iar prima instanță a respins acțiunea; apelul declarat de reclamantă a fost admis și, în consecință, a fost admisă în parte acțiunea, în sensul constatării inopozabilității hotărârii asociatului unic nr. 2/03.02.2014 a societății S.C. B. S.R.L. privind transferul activității de distribuție prin cesionarea contractelor încheiate de pârâta S.C. B. S.R.L. cu furnizorii de produse din portofoliu, către pârâta S.C. C., a respins celelalte capete de cerere ca nefondate, obligând pârâtele la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.

Recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. a fost respins, iar cel declarat de recurenta S.C. A. S.A. a fost admis, prin decizia civilă nr. 732/30.03.2022, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe, doar cu privire la obligarea terțului, în speță. S.C. C., la suportarea prejudiciului cauzat reclamantei.

În urma rejudecării căii devolutive de atac, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a pronunțat decizia civilă nr. 455/07.12.2022, prin care a obligat pe pârâta S.C. C. la plata către reclamantă a prejudiciului în cuantum de 508.954,28 euro și 81.939,06 RON, precum și a cheltuielilor de judecată.

S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii civile, deși nu a fost prejudiciată de soluția pronunțată de curtea de apel, partea căzută în pretenții fiind pârâta S.C. CUB S.R.L, singura care ar fi justificat un interes de a promova calea de atac a recursului.

Așadar, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că el nu este determinat, legitim, personal, născut și actual, prezentul demers judiciar nefiind apt de a procura titularei căii de atac un folos practic efectiv.

De aceea, în considerarea celor anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca fiind lipsit de interes, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 455/07.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2024.