ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1275/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă reclamanta ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI-MITROPOLIA OLTENIA a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub numărul x/2013 din data de 18.03.2013 și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia, respectiv obligarea pârâtei la restituirea prestațiilor plătite de către reclamantă în baza acestui contract, respectiv suma de 1.137.449,92 RON.

În subsidiar, dacă instanța de judecată nu va constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub numărul x/2013 din data de 18.03.2013, a solicitat rezilierea acestuia și repunerea părților în situația anterioară încheierii sale, respectiv obligarea pârâtei la restituirea prestațiilor plătite de către reclamantă în baza acestui contract, respectiv suma de 1.137.449,92 RON.

În accesoriu, a solicitat stabilirea unui drept de retenție al reclamantei împotriva pârâtei asupra bunului "fabrica completă pentru producerea și inscripționarea lumânărilor" a cărei posesie a fost transmisă reclamantei prin contractul de folosință gratuită x din 20.05.2013 și a bunurilor livrate conform contractului ce se solicită a fi anulat, până la momentul achitării contravalorii obligației de plată a sumei de 1.137.449,92 RON.

La data de 28.01.2015 reclamanta Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Oltenia a depus la dosar o cerere precizatoare și modificatoare prin care solicită introducerea în cauză a pârâtei B. S.A. și pentru opozabilitate introducerea în cauză a Băncii Comerciale Române S.A., precum și schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Prin cererea depusă la 28.01.2015 reclamantul a solicitat:

- în principal constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. x/18.03.2013; în subsidiar, dacă instanța de judecată nu va constata nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/18.03.2013, a solicitat rezilierea/rezoluțiunea acestuia.

- în accesoriul primelor două capete de cerere, a solicitat repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x/18.03.2013, respectiv obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la restituirea prestațiilor plătite de către reclamantă în baza acestui contract în sumă de 525.272,07.

- în accesoriul capătului 3 de cerere, a solicitat anularea anumitor bilete la ordin emise ca instrument de plată în baza contractului nr. x/18.03.2013.

- în accesoriul primelor două capete de cerere, a solicitat constatarea inexistenței oricărei obligații de plată rezultată din Contractul de factoring nr. 89 din data de 24.07.2013 și a Contractului de cesiune nr. 89/CES/02/24.07.20l7 prin care S.C. A. S.R.L. a cesionat către B. S.A. - toate drepturile, acțiunile și privilegiile sale față de creanțele deținute în baza Contractului comercial nr. x/18.03.2013.

- în accesoriul capătului 5 de cerere, a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la restituirea prestațiilor plătite de către reclamantă în baza contractului de factoring nr. 89 din data de 24.07.2013 și a Contractului de cesiune nr. x/24.07.2013 prin care S.C. A. S.R.L. a cesionat către B. S.A. toate drepturile, acțiunile și privilegiile sale față de creanțele deținute în baza contractului comercial nr. x/18.03.2013 în sumă de 803.200 RON.

- în accesoriu, stabilirea unui drept de retenție al reclamantei împotriva pârâtei S.C. A. S.R.L. asupra bunurilor livrate conform Contractului de vânzare - cumpărare înregistrat la momentul achitării contravalorii obligației de plată a sumei de 525.272,07 RON; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentința nr. 326 din 06 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, s-a respins acțiunea reclamantei ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI-MITROPOLIA OLTENIA în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.R.L., B. S.A. și C. S.A., astfel cum a fost modificată, s-a anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect stabilirea unui drept de retenție al reclamantei și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 5486,62 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta S.C. A. S.R.L..

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă prin decizia nr. 1050/2016 din 29 noiembrie 2016 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Oltenia împotriva sentinței nr. 326 din 06.07.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă și a obligat apelanta către intimata S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 2.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 1050/2016 din 29 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă a declarat recurs reclamanta Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Oltenia.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ. în susținerea cărora, recurenta a arătat în esență, că instanța de apel deși a invocat dispozițiile art. 22 C. proc. civ., a încălcat aceste dispoziții procedurale.

Prezentând măsurile dispuse de instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 11.03.2015, recurenta susține că deși a depus aceste precizări pentru termenul din data de 08.04.2015, atât prima instanță cât și instanța de apel nu le-a analizat, deși aceasta din urmă a enumerat aceste precizări.

Recurenta consideră că instanța de apel a înlăturat în mod nelegal critica reclamantei privind nelivrarea întregii cantități de vin contractate de către pârâtă, iar în continuarea susținerii a prezentat facturile fiscale care fac dovada că pârâta a livrat reclamantei doar cantitatea de 65.782 sticle vin.

Recurenta susține că instanța de apel a făcut referire la factura fiscală nr. x/31.10.2013 privind cantitatea de 25.700 sticle vin, iar în continuarea susținerii, privind această factură, recurenta a prezentat mențiunile cuprinse în factură referitor la cantitatea de sticle vin și că această factură nu a fost înregistrată în contabilitatea reclamantei.

Prezentând aspecte ale situației de fapt, predarea în custodie și scoaterea din custodie prin procese-verbale a cantității de 47.350 sticle vin, a obiectului contractului de vânzare-cumpărare nr. x/18.03.2013, recurenta susține că instanța de apel în mod nelegal a reținut că pârâta și-a îndeplinit integral obligațiile asumate prin contractul de vânzare - cumpărare.

În continuarea motivării, recurenta a prezentat opinii teoretice privind temeiul juridic al rezoluțiunii susținând că neexecutarea integrală de către pârâtă a obligației asumate prin contract, este suficient de important pentru reclamantă, raportat la obiectul contractului, încât reclamanta este îndreptățită să solicite rezoluțiunea întregului contract având în vedere ansamblul drepturilor și obligațiilor.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii.

Intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L.: a invocat excepția netimbrării și a nulității cererii de recurs motivat de faptul că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., solicitând, în principal anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 mai 2017, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 30 mai 2017.

Prin punctul de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepția nulității recursului susținând că motivele de casare invocate și dezvoltate de recurentă nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 solicitând, în principal, să se constate nul recursul, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Analizând excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., precum și ale art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În ce privește excepția netimbrării cererii de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurenta-reclamantă s-a conformat cerinței instanței supreme și a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 17.984 RON astfel cum reiese din înscrisul aflat la dosar recurs, astfel încât va respinge această excepție.

Referitor la excepția nulității recursului, se reține că potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte reține că, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici de nelegalitate care să vizeze raționamentul adoptat de curtea de apel vizând respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de reclamanta Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Oltenia împotriva sentinței nr. 326 din 06.07.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă.

Astfel, recurenta nu a formulat veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel prin care să arate în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată raționamentul instanței de apel și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta s-a raportat, prin cererea de recurs, la măsurile dispuse de instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 11.03.2015, doar la factura fiscală nr. x/31.10.2013 privind cantitatea de 25.700 sticle vin, la aspecte ale situației de fapt privind predarea în custodie și scoaterea din custodie prin procese-verbale a cantității de 47.350 sticle vin.

Or, prin criticile invocate recurenta și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

În calea de atac a recursului, care are natura unei căi de atac de reformare, nu are loc o devoluare a fondului, această cale de atac putând fi exercitată doar în condițiile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare.

Astfel recurenta-reclamantă Arhiepiscopia Craiovei - Mitropolia Olteniei nu a reușit să demonstreze, prin motivele de recurs formulate, în baza unui raționament juridic întemeiat pe dispoziții legale, care sunt argumentele de nelegalitate ale deciziei recurate, respectiv care sunt textele de lege încălcate de instanță în soluționarea apelului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a aplica sancțiunea nulității cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de netimbrare.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI - MITROPOLIA OLTENIEI împotriva deciziei nr. 1050/2016 din 29 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2017.