ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1248/2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă la 31 august 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII DÂMBOVIȚA, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de revizuire a deciziilor de pensie.

Prin sentința civilă nr. 890 din 1 aprilie 2021, Tribunalul Dâmbovița – secția I Civilă a respins acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel, care, prin încheierea din 21 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă, a fost suspendat, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la 23 noiembrie 2023, reclamanta a contestat măsura suspendării, sens în care instanța de apel a procedat la calificarea acestora ca fiind cerere de recurs împotriva încheierii de suspendare și a dispus înaintarea acesteia instanței supreme în vederea soluționării căii de atac declarate.

Motivându-și recursul, recurenta a arătat, în esență, că măsura suspendării în cauză s-a dispus în mod greșit, având în vedere că prin notele scrise depuse anterior termenului de judecată din 21 octombrie 2021 aceasta a solicitat judecata procesului și în lipsa sa.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recus invocate, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte reține următoarele:

În prealabil, față de dezvoltarea criticilor formulate de recurentă, constată că acestea se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Chestiunea litigioasă dedusă judecății în recurs vizează măsura suspendării judecății cauzei dispusă de instanța de apel, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Textul de lege privitor la suspendarea voluntară, determinată de lipsa părților are caracter imperativ, iar nu facultativ sens în care, dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, obligă instanța de judecată să dispună suspendarea judecății acestei.

Scopul acestei măsuri este de a sancționa conduita procesuală a părților, constând în nepreocuparea efectivă pentru derularea cursului procesului.

În speță, din verificările efectuate în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Târgu Mureș, format electronic, se constată că prin notele scrise transmise la dosar prin e-mail la 7 octombrie 2021, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.

La apelul făcut în ședința publică din 21 octombrie 2021, curtea de apel a constatat că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a înfățișat în instanță și, apreciind că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, a dat eficiență art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispunând măsura suspendării.

Această măsură a ignorat însă poziția procesuală a recurentei privind judecata cauzei în lipsă, față de care instanța era obligată să pășească la judecată, neputând dispune suspendarea din oficiu a soluționării apelului, de vreme ce în sarcina recurentei nu se putea reține vreo lipsă de diligență în continuarea procesului, pentru a fi aplicată sancțiunea prevăzută de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin urmare, în mod nelegal, curtea de apel a suspendat judecata apelului pentru lipsa nejustificată a părților, condițiile impuse de textul de lege anterior menționat nefiind întrunite.

În concluzie, constatând că, în cauză, aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. s-a realizat în mod greșit, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același act normativ și că vătămarea pricinuită astfel părții nu poate fi înlăturată decât prin desființarea încheierii, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea și va trimite cauza curții de apel pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 21 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Dâmbovița.

Casează încheierea atacată și trimite cauza curții de apel pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2024.