ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 823/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 823/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 15 mai 2025
Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 17 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dâmbovița, a solicitat anularea deciziei nr. 292205 din 14.12.2022, emisă de pârâtă și recalcularea drepturilor de pensie în temeiul art. 152 din Legea nr. 127/2019 și art. 31 pct. 1 și 2 din Constituția României.
Prin încheierea din 20 iunie 2023, tribunalul a suspendat cauza până la soluționarea dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, sub nr. x/2023/a1, care prin încheierea din 7 noiembrie 2024 a suspendat soluționarea recursului pentru lipsa nejustificată a părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs la 2 decembrie 2024, motivând lipsa nejustificată de la termenul de judecată din 7 noiembrie 2024 prin lipsa disponibilităților bănești.
Cauza a fost înregistrată la 20 decembrie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2023/a1.1, iar prin rezoluția din 12 martie 2025 a fost acordat termen de judecată la 15 mai 2025.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu și a reținut următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reiese că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.
Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și a instanței de apel.
Se va avea în vedere, totodată, că accesul la justiție presupune și respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
În cauză, Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea încheierii recurate din perspectiva nerespectării dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de către curtea de apel, rezumându-se la a invoca lipsa disponibilităților bănești.
Aspectele privind lipsa disponibilităților bănești invocate de recurent în memoriul de recurs, nu reprezintă critici care să vizeze nelegalitatea încheierii, prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă.
Având în vedere că recurentul nu a indicat critici de nelegalitate și nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, apte a fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, se impune a fi aplicată sancțiunea nulității recursului conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același cod.
Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 7 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2025.