ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 78/2026

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, secția civilă, sub nr. x/2025 din data de 22 septembrie 2025, petenta Societatea civilă profesională de executori judecătorești A. a solicitat încuviințarea executării silite, pornite la cererea creditoarei B. S.R.L. împotriva debitorilor C. S.R.L. și D., potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2164 din data de 14 martie 2025 pronunțată de Judecătoria Brăila, pentru plata sumei de 111.075,60 RON, din care 103.875,60 RON debit principal și 7.200 RON cheltuieli de judecată, la care se vor adăuga cheltuielile de executare silită.

2.1. Prin încheierea nr. 1042 din data de 4 noiembrie 2025, Judecătoria Miercurea Ciuc, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția a II-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Miercurea Ciuc, secția I civilă, în esență, a făcut aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în raport cu care a reținut că soluționarea cererii de încuviințare a executării silite revine judecătoriei de la domiciliul sau sediul debitorului principal (C. S.R.L.) care, în speță, este în București sectorul 1.

2.2. Prin sentința civilă nr. 12714 din data de 4 decembrie 2025, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Miercurea Ciuc și a înaintat dosarul instanței superioare comune, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a stabilit instanța competentă a soluționa cauza în temeiul prevederilor art. 651 alin. (1) și (3), ale art. 112 alin. (1) și ale art. 116 C. proc. civ., în aplicarea cărora a reținut că, raportat la titlul executoriu în temeiul căruia a început executarea silită în dosarul nr. x/2025, respectiv sentința civilă nr. 2164 din data de 14 martie 2025 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2023, ambele persoane împotriva cărora a fost demarată executare silită au calitatea de debitori principali, iar petentul a ales să sesizeze instanța de la domiciliul debitorului D., respectiv Judecătoria Miercurea Ciuc.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că Judecătoria Miercurea Ciuc, secția civilă și Judecătoria Sectorului 2 București, secția a II-a civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierea diferită a celor două instanțe cu privire la modul de aplicare a dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., în raport cu circumstanțele concrete ale speței, prima instanță învestită reținând că, în cauză, debitor principal este C. S.R.L., în timp ce Judecătoria Sectorului 2 București a constatat că atât aceasta, cât și D. au calitatea de debitori principal, împrejurare care atrage aplicarea art. 112 coroborat cu art. 116 C. proc. civ.

În speță, între creditoare și debitoarea C. S.R.L., în calitate de cumpărător, și debitorul D., în calitate fideiusor al cumpărătorului, a fost încheiat contractul de vânzare produse alimentare nr. x din data de 2 februarie 2023.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, secția civilă la data de 25 octombrie 2023, sub nr. x/2023, creditoarea B. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu debitoarea C. S.R.L. și debitorul D., obligarea acestora la plata sumei de 103.875,60 RON cu titlul de debit principal, 200 de RON reprezentând taxă judiciară de timbru, la care se adaugă onorariul avocațial, susținând că respectiva creanță s-a născut urmare a nerespectării obligațiilor contractuale ce izvorăsc din contractul de vânzare produse alimentare nr. x din data de 2 februarie 2023.

Prin sentința civilă nr. 2164 din data de 14 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Brăila: a respins tranzacția încheiată între părți la data de 10 mai 2024; a admis cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de B. S.R.L. în contradictoriu cu debitorii C. S.R.L. și D.; a ordonat debitorilor, în solidar, să achite creditoarei, în termen de 30 zile de la primirea ordonanței, suma de 103.875,60 RON reprezentând debit principal; a obligat debitorii, în solidar, să plătească creditoarei cheltuielile de judecată reduse, în cuantum de 7.200 RON.

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de petenta Societatea civilă profesională de executori judecătorești A., prin care aceasta a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorilor solidari C. S.R.L. și D., pentru realizarea creanței de 111.075,60 RON (103.875,60 RON debit principal + 7.200 RON cheltuieli de judecată), în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2164 din data de 14 martie 2025, pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2023.

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare "soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe", iar alin. (1) al aceluiași articol prevede că: "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

În aplicarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte reține că în cauză este incidentă ipoteza unei pluralități de debitori, fapt ce determină aplicarea prevederilor art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Totodată, constată că, deși în cadrul contractului de vânzare produse alimentare nr. x din data de 2 februarie 2023, D. are calitatea de fideiusor, în ceea ce privește dosarul de încuviințare a executării silite, acesta este debitor principal, având în vedere, pe de o parte, cele dispuse prin sentința ce constituie titlul executoriu în cauză, respectiv obligarea în solidar a celor doi debitori, iar, pe de altă parte, că dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc că instanța de executare este cea de la sediul debitorului nu disting între debitorul principal și terții garanți, astfel încât, prin coroborare cu dispozițiile art. 648 alin. (1) C. proc. civ., aceștia din urmă sunt debitori în procedura de executare silită inițiată de creditor.

Astfel, potrivit normelor legale menționate anterior, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, în speță, instanțele competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite fiind deopotrivă Judecătoria Sectorului 1 București, ca instanță în circumscripția căreia se află sediul debitoare C. S.R.L., și Judecătoria Miercurea Ciuc, în raport cu domiciliul celuilalt debitor, D..

Totodată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cu care reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Or, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Miercurea Ciuc, uzând de dreptul recunoscut de art. 116 C. proc. civ., partea a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, raportat la sediul/domiciliul debitorilor și la obligația solidară stabilită în sarcina acestora prin titlul executoriu, fixând definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei judecătorii.

Ca atare, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite privind pe petenta Societatea civilă profesională de executori judecătorești A., pe creditoarea B. S.R.L. și pe debitorii C. S.R.L. și D., în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2026.