ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 297/2026

HOTĂRÂRE

24.02.2026

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 297/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16 decembrie 2025 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2025, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. și B., prin executorul judecătoresc B., la solicitarea creditorilor C. și D., a solicitat încuviințarea executării silite prin toate formele de executare, împotriva debitorului E. S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1215/2024 din 26 martie 2024 a Judecătoriei Târgu-Mureș și decizia civilă nr. 703/A din 20 noiembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.

Prin sentința civilă nr. 13850/2025 din 18 noiembrie 2025, Judecătoria Sectorului 1 București - secția a II-a Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că debitorul nu are sediul în România, astfel că instanța de executare se determină potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la domiciliul creditorilor, care se află în Târgu Mureș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș la 20 ianuarie 2026 sub același număr.

Prin încheierea civilă nr. 1343/2026 din 23 ianuarie 2026, Judecătoria Târgu-Mureș - secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sector 1 București. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispus suspendarea judecății.

Pentru a hotărî astfel, a avut în vedere că, potrivit interogării bazei de date a Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor, niciunul dintre creditori nu avea la data introducerii cererii domiciliul sau reședința în Mureș, ci, din 2022, domiciliul creditorului C. se află în Chitila, Ilfov, iar domiciliul creditoarei D. în București.

Prin urmare, s-a reținut că, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și, totodată, art. 112 și art. 116 C. proc. civ., aplicate prin analogie, instanța de executare trebuie determinată în raport cu domiciliul oricăruia dintre creditori iar, prin depunerea cererii de încuviințare a executării la Judecătoria Sectorului 1, a fost atrasă definitiv competența acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția Civilă la 29 ianuarie 2026 sub același număr.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București - secția a II-a Civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii îl reprezintă încuviințarea executării silite împotriva debitoarei E. S.A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1215/2024 din 26 martie 2024 și decizia civilă nr. 703/A din 20 noiembrie 2024, la solicitarea creditorilor C. și D..

Potrivit dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare (...)."

Totodată, art. 651 alin. (1) din același act normativ prevede că, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (...)."

Astfel, ca regulă generală, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. În subsidiar, dacă debitorul nu are sediul sau domiciliul în țară, legiuitorul determină instanța de executare prin raportare la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului la momentul sesizării organului de executare.

Așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, aceste reguli de stabilire a instanței de executare se exclud reciproc, astfel că fiecare nouă regulă de determinare a instanței de executare se aplică strict sub rezerva ineficienței normei anterioare (considerentul nr. 58).

În cauză, dat fiind că sediul debitoarei se află în Athena, Grecia, instanța de executare nu poate fi determinată în raport cu acest criteriu.

Așadar, respectând ordinea instituită de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite revine instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul creditorilor.

Verificările efectuate de către Judecătoria Târgu Mureș în baza de date a Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor au relevat că, la data introducerii cererii, domiciliul creditorului C. se afla în Chitila, Ilfov, iar domiciliul creditoarei D. în București.

Or, în caz de pluralitate de creditori, devin incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., alegerea instanței competente aparținând reclamantului; rezultă că, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea reclamantului nu poate fi cenzurată.

Cu alte cuvinte, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Sectorului 1 București, competența acestei din urmă instanțe a fost stabilită în mod definitiv.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.