ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2026

HOTĂRÂRE

10.03.2026

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 530/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 10 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 17.09.2025 sub nr. x/2025 pe rolul Tribunalului Constanța - secția I civilă reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța și B., în plasamentul căreia se află minorii C. și D., înlocuirea măsurii privind obligația de a presta 40 de ore lunar, de muncă în folosul comunității, pe raza municipiului Constanța, pentru fiecare dintre cei doi minori, măsură stabilită prin sentința civilă nr. 24/08.02.2024 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin decizia nr. 123/2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2024, după cum urmează: (i) încuviințarea înlocuirii obligației de prestare a muncii în folosul comunității cu plata unei pensii de întreținere în bani, pentru viitor, de la momentul formulării prezentei cereri; (ii) stabilirea pensiei de întreținere în bani și pentru perioada aferentă sentinței civile nr. 24/08.02.2024 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin decizia nr. 123/11.04.2024 a Curții de Apel Craiova, corespunzător perioadei în care a fost obligată la muncă în folosul comunității, întrucât locuiește și muncește în străinătate de mulți ani și îi este imposibil să se conformeze dispozițiilor instanței de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 67, 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 și art. 499, 527, 529, 530, 531 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2743 din 14.11.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Constanța - secția I civilă a respins excepția necompetenței materiale a tribunalului invocată prin întâmpinare, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a proceda astfel, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 272/2004, care stabilesc expres că revine instanței care a dispus plasamentul copilului competența de a dispune măsurile solicitate prin cererea de chemare în judecată, de înlocuire a măsurii privind obligația de a presta muncă în folosul comunității pe raza municipiului Constanța pentru fiecare dintre cei doi minori.

Prin sentința civilă nr. 4 din 14 ianuarie 2026, Tribunalul Gorj - secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a dat relevanță dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 272/2004 potrivit cărora "cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului", iar prin raportare la dispozițiile art. 87 din C. civ. a reținut că domiciliul celor doi minori este în comuna Agigea, sat Agigea, județul Constanța.

Prin sentința civilă nr. 24/08.02.2024 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2024, s-a dispus înlocuirea măsurii plasamentului la asistentul maternal cu măsura plasamentului la bunica paternă.

A mai apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, întrucât instanța care a dispus plasamentul celor doi minori (Tribunalul Gorj) s-a pronunțat deja prin sentința civilă nr. 24/08.02.2024 și astfel s-a dezînvestit, iar cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei cauze nu este o cerere de completare a sentinței civile nr. 24/08.02.2024 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2024, după cum, evident, nu este nici o cale de atac împotriva respectivei sentințe.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Tribunalul Constanța - secția I civilă și Tribunalul Gorj - secția I civilă.

Cele două instanțe între care s-a ivit conflictul negativ de competență au considerat ca fiind incidente în cauză două temeiuri de drept distincte - ambele prevăzute de legea specială, Tribunalul Constanța apreciind că în raport de cererea dedusă judecății competența teritorială se determină în raport cu art. 67 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în vreme ce Tribunalul Gorj a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 133 din același act normativ.

Înalta Curte observă că obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl vizează înlocuirea măsurii instituită în sarcina părintelui minorilor de a presta muncă în folosul comunității cu aceea de plată a unei sume de bani cu titlu de pensie de întreținere.

Astfel cum reiese din înscrisurile anexate cererii introductive de instanță, prin dispozițiile nr. 125/PRU/25.11.2022 și respectiv nr. 126/PRU/25.11.2022 emise de directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Gorj, minorilor C. și D. li s-a instituit plasamentul în regim de urgență la asistentul maternal profesionist și ulterior, prin sentința civilă nr. 343/28.12.2022 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2022 plasamentul în regim de urgență a fost înlocuit cu plasamentul acestora la același asistent maternal profesionist.

Prin sentința civilă nr. 24 din 08.02.2024 a Tribunalului Gorj - secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2024 a fost dispusă înlocuirea măsurii de protecție specială - plasament la asistentul maternal profesionist cu plasamentul familial al celor doi minori în familia bunicii paterne. Prin aceeași sentință s-a dispus suspendarea drepturilor părintești cu privire la cei doi minori și delegarea acestora în favoarea directorului Direcției Generale și Asistență și Protecția Copilului Constanța, iar în ce îi privește pe cei doi părinți ai minorilor s-a dispus obligarea acestora să presteze câte 40 de ore lunar de muncă în folosul comunității pe raza localității de domiciliu cu titlu de contribuție la întreținerea fiecăruia dintre cei doi minori.

Prin decizia nr. 123/2024 din 11.04.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 de către Curtea de Apel Craiova - secția I civilă a fost admis apelul declarat de tatăl minorilor - pârâtul E., a schimbat în parte sentința civilă nr. 24/08.02.2024 a Tribunalului Gorj, în sensul că a înlăturat dispoziția sentinței privind obligația acestuia de a presta muncă în folosul comunității, începând cu luna aprilie 2024 și l-a obligat la plata unei contribuții lunare la întreținerea minorilor în cuantum de 693 RON, începând cu luna aprilie 2024.

Potrivit susținerilor reclamantei din cererea de chemare în judecată constituită în prezentul dosar, aceasta nu a exercitat o cale de atac similară pentru înlocuirea măsurii de obligare a sa la muncă în folosul comunității cu plata unei sume de bani cu titlu de pensie de întreținere în favoarea celor doi minori, întrucât nu a avut cunoștință despre termenele procedurale, aceasta locuind în afara țării. Acesta reprezintă, de altfel, și motivul pentru care nu poate presta muncă în folosul comunității, măsura dispusă fiind cu mult mai oneroasă decât cea de contribuție financiară la întreținerea minorilor.

Înalta Curte reține că dispozițiile legale incidente în materia ocrotirii copilului sunt prevăzute de C. civ. și de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Potrivit art. 106 alin. (1) din C. civ. "ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege", iar art. 44 din Legea nr. 272/2004 prevede că "orice copil care, în mod temporar sau definitiv, este lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la măsuri de protecție alternativă". Protecția alternativă constă în: (i) instituirea tutelei, (ii) a măsurilor de protecție specială prevăzute de Legea nr. 272/2004 sau (iii) a adopției. Măsurile de protecție specială sunt plasamentul, plasamentul în regim de urgență și supravegherea specializată.

Măsura plasamentului se stabilește de către comisia pentru protecția copilului, atunci când există acordul părinților în acest sens, iar în cazul în care părinții nu își dau acordul pentru instituirea plasamentului, măsura se stabilește de către instanța de judecată.

Art. 67 din Legea nr. 272/2004 - reținut de prima dintre instanțele aflate în conflict, ca fiind incident în cauză - reglementează posibilitatea, fie a comisiei pentru protecția copilului, fie a instanței de judecată care a dispus plasamentul copilului, de a stabili, dacă este cazul (respectiv numai în situația în care părinții dispun de mijloacele necesare îndeplinirii obligației), cuantumul contribuției lunare a părinților la întreținerea acestuia, în condițiile stabilite de C. civ.. În cazul în care plata contribuției la întreținerea copilului cu privire la care s-a dispus măsura plasamentului nu este posibilă, instanța obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 și 40 de ore lunar pentru fiecare copil, în cadrul unor acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza unității administrativ-teritoriale în care are domiciliul sau reședința.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 163 din 7 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 460 din 07 iunie 2019 s-a reținut că soluția reglementată de art. 67 din Legea nr. 272/2004 este fundamentată pe principiul angajării răspunderii părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, în vederea asumării responsabile a calității de părinte, chiar și pe durata aplicării măsurii de protecție specială, dar și că "nu se poate nega textului de lege criticat o anumită funcție de responsabilizare a părintelui care, din motive neimputabile sau nu, este în imposibilitate să își exercite în mod direct drepturile și îndatoririle părintești, în mod temporar acestea fiind preluate de colectivitatea locală, prin intermediul serviciului public de asistență socială" (paragrafele 27 și 34).

Din analiza art. 67 din lege reiese, așadar, obligația legală a instanței de a stabili fie contribuția bănească a părintelui la întreținerea copilului minor pentru care s-a stabilit măsura plasamentului, fie, subsecvent, prestarea unui număr de ore lunar, în folosul comunității. Înalta Curte observă că prin sentința civilă nr. 24 din 08.02.2024 Tribunalul Gorj a stabilit ab initio, în sarcina părinților minorilor, obligația de a presta muncă în folosul comunității - care a fost înlocuită cu aceea de plată a unei pensii de întreținere, pe calea apelului exercitat în termen de către tatăl minorilor.

Prin inițierea prezentului demers judiciar, reclamanta tinde, pe calea unei noi cereri - constituite într-un dosar distinct, la înlocuirea obligației stabilite în sarcina sa de a presta ore de muncă în folosul comunității, cu aceea de plată a unei sume de bani pentru întreținerea minorilor.

Art. 67 din Legea nr. 272/2004 - potrivit căruia instanța care stabilește măsura plasamentului copilului va dispune și în ce privește modalitatea și respectiv cuantumul contribuției lunare a părinților la întreținerea acestuia, nu instituie o competență teritorială specială, derogatorie de la prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, în sensul în care toate cererile ulterioare vizând modalitatea de participare a părinților la întreținerea copiilor ar urma să fie soluționate de aceeași instanță care a dispus, într-un dosar anterior, măsura plasamentului.

Dimpotrivă, acest text reglementează obligația instanței învestită să se pronunțe în ce privește măsura de ocrotire, de a dispune în cadrul aceluiași dosar și asupra accesoriilor acestei cereri, ca o expresie a viziunii legiuitorului de a menține responsabilitatea financiară a părinților în procesul de creștere și educare al acestora, chiar și în perioada în care aceștia nu își pot exercita în mod direct drepturile și îndatoririle părintești.

Odată dezînvestită instanța care a dispus măsura de ocrotire și accesoriile acesteia, orice cerere prin care părțile interesate solicită modificări ale dispozițiilor cuprinse în hotărârea definitivă urmează a fi îndreptată la instanța competentă, potrivit art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004: "cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului".

Chiar dacă obiectul dosarului dedus judecății nu vizează stabilirea măsurilor de protecție specială, această sintagmă cuprinsă în art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 nu poate fi interpretată restrictiv, ca fiind aplicabilă doar situațiilor în care măsura este luată, ci și oricăror situații care se circumscriu monitorizării măsurilor de protecție specială, astfel cum s-a reținut în paragraful 48 al Deciziei nr. 28/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 reglementează o competență teritorială exclusivă, scopul urmărit de către legiuitor fiind desfășurarea procesului la instanța de judecată din proximitatea locuinței persoanei ocrotite, cu luarea în considerare și a principiului ocrotirii interesului superior al minorului.

Potrivit art. 63 din Legea nr. 272/2004, "pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire".

Întrucât la data introducerii cererii de chemare în judecată - 17.09.2025, domiciliul celor doi copii minori se afla, potrivit sentinței civile nr. 24/08.02.2024 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2024, la bunica paternă B., aceasta din urmă având domiciliul în județul Constanța, în aplicarea art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 revine Tribunalului Constanța - secția I civilă competența de a soluționa cauza.