ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 495/2026

Ședința publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu, la data de 19 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta B., modificarea măsurilor dispuse prin sentința civilă nr. 794 din 26 aprilie 2024 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. x/2023, în sensul sistării pensiei de întreținere la care a fost obligat.

În drept, a invocat dispozițiile art. 194 din C. proc. civ. și ale art. 531 din C. civ.

Pârâta B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind nefondată.

Prin sentința civilă nr. 3366 din 20 mai 2025, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Acest text de lege instituie o competentă teritorială de ordine publică, astfel că excepția necompetenței teritoriale, sub acest aspect, trebuie invocată de părți sau judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Față de faptul că persoana ocrotită, respectiv B., are domiciliul în jud. Timiș, competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Timișoara.

În consecință, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 2551 din 2 decembrie 2025, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, ce are ca obiect sistare pensie de întreținere, privind pe reclamantul A. și pârâta B., în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Judecătoria Timișoara a reținut că reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere referitoare la obligația de întreținere, cauză care nu se circumscrie măsurilor de ocrotire a persoanei fizice. Prin urmare, nu sunt incidente dispozițiile art. 114 din C. proc. civ.

Pentru astfel de litigii, legiuitorul a stabilit o competență teritorială alternativă, împrejurare ce rezultă din cuprinsul prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 2 din același act normativ.

Excepția necompetenței teritoriale de ordine privată poate fi invocată numai de pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate. Întrucât prerogativa invocării excepției necompetenței teritoriale revenea exclusiv pârâtei, care nu a înțeles să o valorifice, competența a rămas câștigată Judecătoriei Târgu Jiu.

În consecință, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Târgu Jiu îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Târgu Jiu și Judecătoria Timișoara și-au declinat, reciproc, competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire dispozițiile legale incidente în cauză.

Astfel, Judecătoria Târgu Jiu a avut în vedere prevederile art. 114 din C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea domiciliului sau reședinței persoanei ocrotite, iar Judecătoria Timișoara a apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 2 din același act normativ, care reglementează o competență teritorială alternativă și relativă.

Obiectul litigiului, cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență, vizează cererea reclamantului A. de sistare a pensiei de întreținere stabilite prin sentința civilă nr. 794 din 26 aprilie 2024 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în favoarea pârâtei B..

Înalta Curte constată că nu sunt incidente prevederile art. 114 din C. proc. civ., de care se prevalează Judecătoria Târgu Jiu și care reglementează o competență teritorială exclusivă, în favoarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. În cuprinsul acestui text de lege, legiuitorul a prevăzut expres că, prin alte norme juridice, pot fi reglementate și situații derogatorii.

Or, cererea de sistare a plății pensiei de întreținere, în raport de calificarea juridică a acțiunii ca fiind circumscrisă cererilor referitoare la obligația de întreținere, atrage aplicabilitatea prevederilor cuprinse de art. 113 alin. (1) pct. 2 din același act normativ.

Prin urmare, față de obiectul cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 107 din C. proc. civ. care cuprind regula generală în materie de competență teritorială, potrivit cu care, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel", dar și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 2 din același act normativ care stipulează că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă "instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii."

Fiind o competență alternativă, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, în considerarea dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 129 din actul normativ menționat, doar normele juridice referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești, precum și cele referitoare la competența materială și cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind de ordine publică. Per a contrario, competența teritorială alternativă are caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

În raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Din cuprinsul acestei dispoziții legale rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de legiuitor, soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

Mai mult, prin Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a reținut că:,,65. Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. (...) 67. În situația în care instanța de judecată inițial necompetentă, devenită însă competentă prin neinvocarea excepției în termenul legal, ar fi, totuși, considerată îndreptățită să își decline competența către instanța pe care o apreciază ca fiind competentă, termenul statuat de lege ar fi superfluu, deoarece declinarea competenței realizată cu nerespectarea dispozițiilor legale ar subzista, atât instanța de trimitere, cât și instanța ierarhic superioară care va pronunța regulatorul de competență fiind ținute de această soluție".

Or, în cauză, pârâta a formulat întâmpinare, care cuprinde aspecte de fond, fără a susține existența vreunui incident procedural referitor la competență.

Prin urmare, cum reclamantul a promovat o acțiune ce vizează obligația de întreținere, Judecătoria Târgu Jiu, întâi sesizată, nu se putea dezînvesti din oficiu, excepția necompetenței teritoriale nefiind de ordine publică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.