ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.09.2025

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1492/2025

HOTĂRÂRE
17.09.2025
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1492/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistată pe rolul Judecătoriei Topoloveni în 16.05.2024, sub nr. x/2024, reclamantele A. și B., prin reprezentant legal C., au chemat în judecată pe pârâtul D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună majorarea pensiei de întreținere în favoarea minorelor, în cuantum de 1/3 din venitul realizat, de la data introducerii cererii, până la terminarea studiilor, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 499, art. 529 și urm. C. civ.

Prin sentința nr. 286/28.02.2025, Judecătoria Topoloveni a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță sesizată a reținut incidența prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

De asemenea, a reținut și că, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 2 din același act normativ, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., este competentă și instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii.

Astfel, având în vedere că, în cauza supusă judecății, domiciliul reclamantelor, creditoare ale obligației de întreținere, se află în Târgoviște, str. x, jud. Dâmbovița, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Prin sentința nr. 2841/17.06.2025, Judecătoria Târgoviște a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Topoloveni, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că acțiunea dedusă judecății are ca obiect majorarea pensiei de întreținere, iar în materia cererilor referitoare la obligația de întreținere, legiuitorul a instituit o competență teritorială alternativă, respectiv în favoarea instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul-debitor al obligației de întreținere, dacă legea nu prevede altfel, care constituie competența teritorială obișnuită instituită de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. sau a instanței în a cărei circumscripție domiciliază creditorul-reclamant, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Fiind vorba despre o competență alternativă, alegerea instanței dintre cele două instanțe deopotrivă competente se face de către reclamant, conform art. 116 C. proc. civ.

A mai reținut instanța și că prevederile art. 114 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că solicitarea reclamantei vizează obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere majorată în favoarea fiicelor sale.

Din momentul în care alegerea a fost făcută de către reclamante, se stabilește definitiv competența teritorială a respectivei instanțe, și, în consecință, Judecătoria Topoloveni nu mai putea invoca, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale de ordine privată.

Pentru aceste considerente, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a pricinii în favoarea primei instanțe sesizate.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni, pentru considerentele expuse în continuare:

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de calificarea juridică diferită dată cererii în majorarea pensiei de întreținere corespunzătoare minorilor.

Astfel, în timp ce Judecătoria Topoloveni a reținut aplicabilitatea în cauză, în raport cu obiectul cererii introductive de instanță, a dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Târgoviște a reținut că cererile având ca obiect stabilirea contribuției părinților la întreținerea copilului nu constituie o măsură de ocrotire, în sensul prevederilor anterior indicate.

În speță, litigiul pendinte are ca obiect o acțiune în pretenții, prin care se tinde la majorarea pensiei de întreținere datorate reclamantelor de către pârât.

Prin urmare, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 2 fiind prevăzut că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă și instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii.

În această situație își găsesc aplicarea prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

Or, în litigiul pendinte, prin sesizarea Judecătoriei Topoloveni cu soluționarea pricinii, reclamantele, prin reprezentant legal, au ales între cele două instanțe deopotrivă competente și au stabilit, astfel, definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului (situat în județul Argeș, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului - aspect necontestat în cauză).

Prin urmare, Judecătoria Topoloveni, astfel învestită, nu mai putea invoca din oficiu necompetența sa teritorială și să dispună declinarea cauzei în favoarea instanței competente alternativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-05-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 988/2025
Ședința publică din data de 6 mai 2025 După deliberare, asupra conflictului negativ de competență: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2024 pe rolul
ÎCCJ 2026-03-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 495/2026
Ședința publică din data de 5 martie 2026 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu, la data de 19 noiembrie 202
ÎCCJ 2025-12-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2261/2025
ei de întreținere sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv o competență teritorială alternativă, de ordine privată. Înalta Curte apreciază că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză n
ÎCCJ 2024-01-31
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 231/2024
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 06.01.2023, reclamanta A., în calitate de reprezentant al minoril
ÎCCJ 2026-01-08
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2/2026
prin șederea minorilor la tată pe o perioadă de aproximativ 3 luni, suprapusă peste perioada în care reclamanta era plecată la muncă sezonieră în străinătate, s-a conturat ca o stare de fapt cu caracter de permanență. Totodată, cu privire l
Sursă