ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 488/2026

Ședința publică din data de 5 martie 2026

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași, la data de 1 noiembrie 2022, sub numărul x/2022, reclamantul A. a solicitat punerea sub interdicție a pârâtului (bolnavului) B., persoană cu afecțiuni medicale de natură psihică, și numirea sa în calitate de tutore.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 178 din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1107 din 17 aprilie 2025, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii având ca obiect tutelă specială, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 114 din C. proc. civ., potrivit cu care, "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Prin noțiunea de "domiciliu", în accepțiunea C. civ., trebuie să se înțeleagă locuința unde se găsește în fapt acea persoană, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare. Aceasta, deoarece mențiunile din cartea de identitate referitoare la domiciliul sau reședința unei persoane nu au caracter constitutiv în ceea ce privește determinarea acestora, ci numai caracter de evidență a persoanei respective.

Întrucât pârâtul B. locuiește în fapt în comuna Leordeni, jud. Argeș, Judecătoria Topoloveni este competentă să soluționeze cererea ce vizează punerea sa sub interdicție și numirea unui tutore.

Prin urmare, Judecătoria Călărași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

Prin sentința civilă nr. 1816 din 16 decembrie 2025, Judecătoria Topoloveni a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei, ce are ca obiect instituire tutelă specială, privind pe reclamantul A. și pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Călărași. A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Judecătoria Topoloveni a reținut că, fiind un litigiu ce are ca obiect ocrotirea majorului, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 114 din C. proc. civ. care vizează domiciliul sau reședința acestuia.

Din înscrisurile depuse la dosar reiese că persoana cu privire la care se solicită instituirea tutelei speciale domiciliază în comuna C., str. x, jud. Călărași, și se află în custodia D.G.A.S.P.C. Călărași.

În cererile care au ca obiect tutela specială nu poate fi avută în vedere ca reședință un cămin, în care este internată temporar, persoana incapabilă, ci domiciliul stabil din cartea de identitate. Schimbările locului de internare, la perioade constante de timp, nu pot echivala cu o schimbare a reședinței, care să atragă, competența unor alte instanțe judecătorești.

Pentru a putea fi incidente dispozițiile art. 89 din C. civ., trebuie avută în vedere intenția persoanei în cauză de a-și stabili locuința principală în alt loc decât cel prevăzut în buletin.

Întrucât domiciliul pârâtului este pe raza Judecătoriei Călărași, aceasta este competentă să soluționeze prezenta cerere.

În consecință, Judecătoria Topoloveni a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Călărași îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Călărași și Judecătoria Topoloveni și-au declinat, reciproc, competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de interpretarea diferită pe care cele două instanțe aflate în conflict au dat-o noțiunii de "domiciliu" în situația de față, cu privire la persoana față de care se solicită instituirea unei măsuri de ocrotire.

Potrivit dispozițiilor art. 936 din C. proc. civ., "Cererea de instituire a consilierii judiciare sau a tutelei speciale cu privire la o persoană se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul". În completare, art. 114 din același cod dispune că "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită"

Prevederile art. 936 din C. proc. civ. reprezintă o normă specială de competență teritorială absolută în materia instituirii tutelei speciale, mai exact o normă de ordine publică, având în vedere că privește capacitatea persoanei fizice.

Așadar, competența de soluționare a cererii de instituire a tutelei speciale a unei persoane aparține numai instanței de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.

Astfel cum este reglementat prin art. 87 din C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.

Înalta Curte reține în acest sens că domiciliul persoanei fizice este unul dintre atributele de identificare a acesteia și se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate și inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, o persoană de un anumit loc, individualizând-o în spațiu.

Dispozițiile art. 91 din C. civ. prevăd că,,(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

În plus, față de scopul pentru care s-a dat în competența instanței de tutelă de la domiciliul persoanei reprezentate soluționarea cererii de instituire a tutelei, acela de a facilita accesul acestor persoane aflate în situații speciale la instanță, prezintă relevanță și dispozițiile art. 940 alin. (2) din C. proc. civ., care prevăd că "La termenul de judecată, instanța este obligată să îl asculte, în camera de consiliu, pe cel a cărui punere sub ocrotire este cerută, punându-i și întrebări pentru a constata necesitatea și oportunitatea instituirii unei măsuri de ocrotire, precum și opinia sa cu privire la regimul de ocrotire și la persoana ocrotitorului. Dacă este în interesul celui a cărui punere sub ocrotire este cerută, acesta va fi ascultat la locuința sa, acolo unde este îngrijit sau în alt loc apreciat de instanță ca fiind potrivit."

Prin urmare, competența teritorială în astfel de litigii se raportează la domiciliul persoanei cu privire la care se urmărește instituirea tutelei speciale. Noțiunea de "domiciliu" trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde acesta locuiește efectiv, în cazul în care domiciliul real nu coincide cu cel menționat în cartea de identitate, o atare interpretare permițând în plan procesual a se da eficiență principiului dreptului la un proces echitabil și principiului dreptului la apărare.

În cauza pendinte, din înscrisurile depuse la dosar, se observă că pârâtul domiciliază la adresa din jud. Călărași.

Deși Judecătoria Călărași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni, nu există dovezi că pârâtul ar fi locuit efectiv pe raza Judecătoriei Topoloveni la momentul sesizării instanței, pentru a putea fi atrasă competența acesteia în soluționarea cauzei.

Mai mult, prin adresa din 21 noiembrie 2025, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Călărași a comunicat instanței că pârâtul B. este instituționalizat, de la data de 24 septembrie 2025, în Locuința Maxim Protejată "D." situată în comuna Ciocănești, str. x jud. Călărași, aflată în circumscripția Judecătoriei Călărași.

În consecință, întrucât domiciliul pârâtului se află în raza teritorială a Judecătoriei Călărași, iar în prezent pârâtul este internat la un serviciu social cu cazare pentru persoane adulte cu dizabilități, situat în raza teritorială a aceleiași judecătorii, Înalta Curte constată că aceasta din urmă este instanța competentă să soluționeze cererea de instituire a tutelei speciale formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B..

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.