ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 452/2026
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 452/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)
Ședința publică din data de 04 martie 2026
Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cauzei
Este reprezentat de recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 343/17.06.2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosar nr. x/2017.
Decizia pronunțată de Curtea de Apel București
Prin decizia civilă nr. 343/17.06.2025, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a constatat perimat recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 17.06.2024, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017.
Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 343/17.06.2025 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamanta A..
Recurenta a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3) C. proc. civ., text legal conform căruia este nelegală hotărârea dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, și pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., text legal conform căruia este nelegală hotărârea dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului.
Recurenta arătat că hotărârea a fost pronunțată de către un complet de judecată incompatibil, care s-a pronunțat abuziv împotriva acesteia și cu încălcarea unor drepturi procesuale fundamentale.
Recurenta mai învederează că a solicitat judecata în lipsă și că nu i s-a comunicat până în prezent încheierea de suspendare a judecății, astfel încât, în opinia sa, excepția de perimare nu există.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3) și 8) C. proc. civ.
Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Procedura de filtru
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin raport, s-a reținut că partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, însă nu este legal timbrat și este tardiv, fiind declarat în afara termenului legal de 5 zile de la pronunțare prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, s-a reținut că instanța va aprecia asupra încadrării criticilor formulate de către recurentă în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cu prilejul discutării admisibilității în principiu a recursului.
Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 02.10.2025.
Părțile nu au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în raport cu excepția procesuală a tardivității invocată din oficiu de către instanță, a cărei analiză este prioritară potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În ce privește excepția de tardivitate, ca efect al depunerii cererii de recurs cu depășirea termenului legal imperativ, Înalta Curte reține că potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, având în vedere că se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 343 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost pronunțată în data de 17.06.2025, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului și care s-a împlinit la 23.06.2025.
Calea de atac exercitată de recurentă a fost înregistrată la 03.07.2025, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul Înaltei Curți.
Or, raportat la datele menționate, recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal imperativ de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2) din C. proc. civ., care s-a împlinit, așa cum s-a arătat, la 23.06.2025.
Cu privire la excepția netimbrării, Înata Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON ...".
De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta și de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 din C. proc. civ., cu nulitatea.
În litigiul pendinte, prin rezoluția de verificare și regularizare a cererii de recurs din 23.07.2025, s-a stabilit că recurenta-reclamantă datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON, din care 100 RON în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru criticile de recurs încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3) C. proc. civ., și 100 RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, pentru criticile de recurs încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ.
Prin adresa emisă la 25.07.2025, s-a pus în vedere recurentei ca, în termen de cel mult 10 zile de la primire, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum 200 RON, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) și alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.
De asemenea, s-a pus în vedere recurentei că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Adresa a fost comunicată recurentei la 31.07.2025, conform dovezii de comunicare aflată la dosar recurs.
Prin cererea înregistrată la 07.08.2025, recurenta a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, dosarul fiind înaintat la completul următor, C2, și primind termen pentru soluționare la 11.11.2025, când cererea de reexaminare a fost respinsă, ca tardivă. Această încheiere a fost comunicată recurentei la 15.12.2025, conform dovezii de comunicare aflată la dosar recurs.
Întrucât recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, iar cererea de reexaminare formulată de către aceasta a fost respinsă la 11.11.2025, în temeiul prevederilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, fiind incidentă sancțiunea nulității pentru netimbrare.
În ce privește aspectul procedural al nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.
În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1)-8) din C. proc. civ., cererea de recurs formulată cu nerespectarea formelor legale va fi lovită de nulitate.
În cauză, se constată că, deși recursul este încadrat formal în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3) și 8) din C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textele legale menționat.
Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3) C. proc. civ. sancționează cu nelegalitatea hotărârea pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, iar dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. sancționează cu nelegalitatea hotărârea pronunțată cu interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Or, fără a deduce judecății argumente subsumabile motivelor de nelegalitate invocate, recurenta învederează instanței de control judiciar aspecte legate de modalitatea în care părțile au înțeles să-și exercite drepturile procesuale prin formularea unor cereri de judecare în lipsă, formularea unor cereri de intervenție și a întâmpinărilor, precum și cu privire la modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor, chestiuni care excedează cadrului procesual în care este realizată analiza de legalitate în calea extraordinară de atac a recursului.
Totodată, apărările deduse judecății pe calea prezentului recurs mai sus arătate, nu se raportează la dezlegările jurisdicționale ce au fundamentat soluția de perimare dată recursului formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 17.06.2024, pronunțate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017.
Motivarea recursului presupune nu numai indicarea, punctuală, a vreuneia din ipotezele reglementate de art. 488 din C. proc. civ., dar și expunerea unor argumente pertinente, a căror calitate esențială să constea în combaterea argumentelor și judecății înfăptuite de instanța care a pronunțat hotărârea în raport de care se invocă o pretinsă nelegalitate, condiție care, pentru argumentele arătate anterior, nu se verifică în privința recursului declarat de recurentă.
Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței care a constatat perimarea și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului, situație față de care devine incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 343 din 17 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 343 din 17 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 martie 2026.