ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1452/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1507A din 25 octombrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția perimării, ridicată de instanță din oficiu și, în baza dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. a constatat perimată cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă A. prin mandatar B., împotriva sentinței civile nr. 349/05.03.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Municipiului București.

Împotriva deciziei civile nr. 1507A din 25 octombrie 2022 pronunțate în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a formulat recurs domnul B. (mandatarul recurentei-reclamante). Prin precizarea aflată la dosar, domnul B. a menționat că are calitatea de mandatar în prezenta cauză.

Cererea de recurs a fost înregistrată la data de 17 noiembrie 2022, sub nr. x/2020, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind repartizată completului de judecată nr. 9.

Prin rezoluția din data de 13 martie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 17 octombrie 2023 în vederea soluționării cererii de recurs.

Prin încheierea de ședință din data de 17 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. judecata cererii de recurs, reținând că, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 26 aprilie 2024, Înalta Curte a acordat termen la 28 mai 2024 pentru discutarea perimării, termen la care, din oficiu, a invocat excepția perimării cauzei, având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din data 17 octombrie 2023, mai mult de șase luni.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Mai reține Înalta Curte și dispozițiile art. 418 C. proc. civ. din a căror interpretare per a contrario rezultă că atunci când suspendarea judecării se datorează lipsei de stăruință a părților în judecată, cursul perimării nu este suspendat, precum și dispozițiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora perimarea se poate constata și din oficiu.

Perimarea este o sancțiune procedurală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea formulată, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Ea intervine în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, un anumit timp prevăzut de lege.

Rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții, astfel cum fără echivoc rezultă din cuprinsul primului alineat al art. 416 C. proc. civ., mai sus redat, sunt cele două elemente esențiale care definesc perimarea ca pe o sancțiune procedurală, dar și ca o prezumție de desistare de la judecată.

Cu alte cuvinte, perimarea are atât caracter de sancțiune a neglijenței părții, cât și caracterul unei prezumții de desistare tacită.

Deci, pentru a opera perimarea, trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții care se desprind din prevederile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., anume: învestirea instanței cu o cerere care a declanșat o judecată în primă instanță sau într-o cale de atac, rămânerea pricinii în nelucrare timp de 6 luni și lăsarea în nelucrare să se datoreze culpei părților.

În speță, se constată că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, respectiv din data de 17 octombrie 2023, când judecata a fost suspendată conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților și nu a fost invocat, neputând fi așadar reținut, niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, motiv pentru care Înalta Curte urmează a constata perimată cerere de recurs în raport de dispozițiile art. 416 C. proc. civ. și art. 420 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1507 A din 25 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria Municipiului București.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de recurs depunându-se la secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2024.