ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 685/2023

Ședința publică din data de 21 martie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la 30 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. Sucursala România, C. S.R.L. și D., a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale abuzive incluse în Contractul de credit de consum nr. x/06.10.2009, respectiv art. 3.1.1., art. 3.1.5. lit. b) și c), art. 3.2.1. Partea a II-a, Condiții speciale pct. 7, 8, 10, 11; obligarea pârâtei la modificarea contractului aflat în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive; să se constate că a achitat dobânzi, comision de analiză, comision de acordare în baza unor clauze lovite de nulitate absolută; obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite cu titlu de dobândă, comision de analiză, comision de acordare; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plății fiecărei sume nedatorate și până la data restituirii efective a acestor debite; obligarea pârâtei la comunicarea unui nou grafic de rambursare conform celor stabilite prin hotărâre; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, ale Directivei nr. 93/13/CEE, ale O.U.G. nr. 21/1992 și ale C. civ.

Prin încheierea de ședință din 04 decembrie 2018, s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei B. Sucursala România și s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Prin aceeași încheiere s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de C. S.R.L. și s-a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de pârâtele C. S.R.L. și D..

A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului de a cere anularea sau modificarea unor clauze considerate a fi abuzive, invocată de pârâtele C. S.R.L. și D..

Prin sentința civilă nr. 2163 din 05 martie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta D..

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 04 decembrie 2018 a formulat apel reclamantul A., cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a VI-a Civilă la 22 mai 2019, sub același număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 4332 din 05 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București - secția a VI-a Civilă, s-a respins apelul formulat de către apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 2163 din 05 martie 2019 și a încheierii de ședință din 04 decembrie 2018, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata B. S.A., pentru lipsa calității procesuale pasive a B. S.A.

S-a respins apelul formulat de către apelantul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 2163 din data de 05 martie 2019 și a încheierii de ședință din 04 decembrie 2018, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D., ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs; cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a V-a Civilă la 21 mai 2020, sub același număr de dosar.

Prin încheierea de ședință din 16 septembrie 2020, Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea recursului.

Prin decizia civilă nr. 523 din 02 iunie 2021 Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-reclamant, a admis excepția perimării și a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 4332 din 05 decembrie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. - Sucursala România și D..

Împotriva acestei decizii, la 07 iunie 2021 a declarat recurs recurentul-reclamant în temeiul art. 470 alin. (5) C. proc. civ., precizând că își va motiva recursul în termenul legal, cu începere de la data comunicării hotărârii judecătorești recurate.

La 19 iulie 2021, recurentul a transmis la dosar motivele de recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2018, la 29 iulie 2021 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului nr. 5.

În dezvoltarea motivelor de recurs, susține recurentul că, raționamentul instanței de recurs a fost greșit, raportat la faptul că, prin considerentele expuse în cadrul Hotărârii nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se lămuresc pe deplin condițiile ce trebuie avute în vedere în raport de dispozițiile art. 182 și art. 183 C. proc. civ. ce reglementează procedura comunicării înscrisurilor către instanțele de judecată, iar acestea sunt aplicabile tuturor dosarelor în curs de soluționare.

Astfel, consideră că dezlegarea dată prin decizia sus-menționată își produce efectele și asupra dosarelor în curs de judecare, data inițierii dosarului nefiind un criteriu de aplicare diferențiată a considerentelor hotărârii.

Mai susține recurentul că prin Hotărârea nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) C. proc. civ., sunt efectuate în termen procedural actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, cum este și în cazul de față, în ultima zi a termenului procedural, chiar după ce activitatea instanței încetează.

Apreciază recurentul că o măsură contrară ar presupune o discriminare evidentă, fiind astfel lipsit de posibilitatea comunicării actelor de procedură și după orele de încetare a activității instanței de judecată, în condițiile în care modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, au fost elaborate în scopul clar al îndreptării și lămuririi unor aspecte vădit părtinitoare.

În fine, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat în termenul de 5 zile de la pronunțare și motivat în termenul de 5 zile de la comunicare, urmând a se constata că soluția perimării dosarului este netemeinică și nelegală și a se dispune trimiterea dosarului pe rolul aceluiași complet, în vederea reluării judecății.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

La 16 august 2021 recurentul la depus la dosar precizări prin care a arătat că înțelege să se judece doar cu intimata D..

La 27 august 2021 recursul a fost comunicat intimatelor-pârâte.

La 14 septembrie 2021, în termen legal, intimata-pârâtă B. - Sucursala România a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 15 septembrie 2021, în termen legal, intimata D. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului, respectiv excepția netimbrării recursului iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

La 05 octombrie 2021 întâmpinările formulate de intimatele-pârâte au fost comunicate recurentului care nu a uzat de dreptul de a formula răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că, deși recurentul nu și-a întemeiat cererea pe vreunul dintre motivele de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează aplicarea greșită a unor dispoziții de drept procesual civil privind aplicarea legii în timp, efectele deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul mecanismului de dezlegare a unor chestiuni de drept, precum și dispozițiile art. 182 și art. 183 C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 27 septembrie 2022 s-a dispus comunicarea acestuia părților cu mențiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea completului de filtru pronunțată la 31 ianuarie 2023 s-au respins excepțiile netimbrării și tardivității recursului, invocate de intimata-pârâtă D. prin întâmpinare, precum și excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă B. - Sucursala România prin întâmpinare; s-a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant, stabilindu-se termen în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților, la 21 martie 2023.

Analizând recursul formulat de recurentul-reclamant, în baza motivelor de recurs și a temeiurilor de drept aplicabile, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, este de subliniat faptul că, în raport cu data declanșării procesului, 30 iulie 2018, în cauză sunt incidente prevederile C. proc. civ., în forma în vigoare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, conform art. 24 C. proc. civ.

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.".

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste și previzibile administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 523 din 02 iunie 2021, prin care Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă a respins cererea de repunere pe rol a recursului formulat de recurent, a admis excepția perimării și a constatat perimat recursul promovat de recurent.

Pentru a decide astfel, instanța a constatat că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 16 septembrie 2020, când s-a dispus suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza rămânând în nelucrare mai mult de șase luni, astfel că, la 16 martie 2021, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de perimare s-a împlinit.

În privința cererii de repunere pe rol a cauzei transmisă de recurent prin intermediul poștei electronice la 16 martie 2021, orele 18:20, a reținut instanța de recurs că aceasta nu poate valora cerere de întrerupere a curgerii termenului de perimare raportat la cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 34 din 15 mai 2017 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, înlăturând totodată susținerile recurentului privind incidența în speță a considerentelor Deciziei nr. 45/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere circumstanțele factuale ale cauzei.

Criticând cele reținute de instanța de recurs în decizia atacată, prin memoriul depus, recurentul consideră greșit raționamentul instanței, motivat de faptul că prin considerentele expuse în cadrul Hotărârii nr. 45/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept, se lămuresc pe deplin condințiile ce trebuie avute în vedere în raport de dispozițiile art. 182 și 183 C. proc. civ., privind procedura comunicării înscrisurilor către instanța de judecată. A susținut că dezlegarea dată produce efecte și asupra dosarelor în curs de judecare, data inițierii dosarului nefiind un criteriu de aplicare diferențiată a considerentelor hotărârii.

Critica este nefondată întrucât problema de drept pe care recurentul o invocă a fost lămurită de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul mecanismului de dezlegare a unor chestiuni de drept, iar potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, "Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.".

Astfel, prin decizia nr. 34/2017, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, Înalta Culte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen.".

Totodată, în considerentele acestei decizii, la paragraful 104, s-a reținut:

"(...), fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiția de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen, nu și cazul comunicării prin fax sau e-mail, care, nefiind în mod expres menționat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare.".

De altfel, prin decizia nr. 45/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018, a stabilit că, "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen.".

Totodată, în considerentele acestei decizii (paragrafele 82-83 raportat la paragraful 81), s-a reținut că, "Întrucât normele interpretate prin această decizie (34/2017) sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispozițiile art. 24-27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanșării lor, iar hotărârile judecătorești rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecință, cad sub incidența efectelor obligatorii ale acestei decizii (34/2017) doar litigiile declanșate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018.".

De asemenea, art. 24 și 25 C. proc. civ. prevăd că, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.", "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.".

Ca atare, în privința cererii de repunere pe rol, relevanță în prezenta cauză o au dispozițiile art. 182 și art. 183 C. proc. civ. în forma în vigoare la data inițierii prezentului litigiu (dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 prin care, în enumerarea cuprinsă la art. 183 alin. (1) C. proc. civ. au fost introduse și actele de procedură trimise prin fax sau e-mail), astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., în forma prevăzută anterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, în interpretarea dată de Înalta Curte prin decizia nr. 34/2017 mai sus amintită, actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instantă, nu este socotit a fi depus în termen, fiind considerat depus la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 C. proc. civ. și art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375 din 17 decembrie 2015.

Prin urmare, cererea de repunere pe rol transmisă la 16 martie 2021, orele 18:20, prin e-mail, după ora la care activitatea instanței a încetat, în mod corect nu a fost socotită a fi depusă în termen, fiind înregistrată la dosar la 17 martie 2023, conform mențiunii aflată la dosarului Curții de Apel București.

Nici critica recurentului în sensul că o măsură contrară lămuririlor aduse prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ar presupune o discriminare, întrucât ar fi lipsit de posibilitatea comunicării actelor de procedură și după orele de încetare a activității instanțelor de judecată, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 fiind elaborate în scopul clar al îndreptării și lămuririi unor aspecte vădit părtinitoare, nu poate fi reținută.

Necesitatea pronunțării deciziei nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost determinată de modificarea art. 183 alin. (1) și (3) C. proc. civ. prin art. I pct. 24 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, interpretarea dată acestor prevederi prin decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, neputând fi extinsă asupra normelor care nu au constituit obiect al interpretării.

Modificarea unui act normativ printr-un act normativ nou, care legiferează parțial în același domeniu, impune ca norma modificată să nu poată fi interpretată și aplicată independent de obiectul de reglementare a acestuia, ci în acord cu scopul urmărit de legiuitor la momentul adoptării actului normativ modificator.

Așa fiind, considerentele care au justificat pronunțarea deciziei nr. 34/2017 nu mai puteau fi apreciate valabile, urmare a modificării prevederilor art. 181 alin. (1) și (3) C. proc. civ., aduse prin Legea nr. 310/2018, dispozițiile art. 521 alin. (4) coroborat cu art. 518 C. proc. civ., stipulând în mod expres că:

"Decizia în interesul legii își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării.".

Pe cale de consecință, raportat la circumstanțele factuale ale cauzei, instanța supremă constată că cererea de repunere pe rol a cauzei a fost transmisă după ora închiderii programului de lucru al instanței de recurs, cu nerespectarea dispozițiilor art. 183 C. proc. civ., astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia nr. 34/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de recurs reținând în mod corect incidența acestei hotărâri prealabile și nu a deciziei nr. 45/2020.

În esență, în mod corect a reținut instanța de recurs că textele de lege interpretate prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu sunt aplicabile litigiului, aceasta făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 24 și art. 25 alin. (1) C. proc. civ., privind aplicarea în timp a legii procesuale civile.

Față de cele anterior expuse, nefiind incident niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 523 din 2 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 523 din 2 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2023.