ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 451/2026

HOTĂRÂRE

04.03.2026

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 451/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 27.06.2025 sub nr. x/2025, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., obligarea pârâtei de a respecta dreptul reclamantilor (bunici paterni), de a avea legături personale cu minorul D. și de a veghea la creșterea și educarea sa, respectiv: în primul și al treilea weekend din lună, în zilele de sâmbătă și duminică între orele 15-18:00, în locuri publice (parc, cofetărie, spațiu de joacă, mall, cinematograf, spații de alimentare publică, domiciliul reclamntilor); în anii pari și anii impari în Ajunul Crăciunului, între orele 15-18, în locuri publice și domiciliul reclamantilor; în anii pari și anii impari prima zi de Paște, între orele 15-18, în locuri publice și domiciliul reclamantilor; în zilele de naștere a minorului (12 septembrie) timp de două ore, în locuri publice și domiciliul reclamantilor.

Prin sentința civilă nr. 4418/17.07.2025, Judecătoria Suceava a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

A reținut instanța că, potrivit certificatului de divorț nr. x/22.10.2021, emis de BNP E., evocat în cerere și necontestat, domiciliul minorului vizat de prezenta ordonanță președințială a fost stabilit la mamă, astfel că, indiferent de domiciliul său de la momentul divorțului, minorul va fi considerat ca având domiciliul unde își are domiciliul și mama. Potrivit anchetei sociale întocmite în cauză de Primăria Comunei Moara, pârâta și fiul acesteia, minorul D., nu mai locuiesc pe raza comunei Moara. Potrivit actului de identitate al pârâtei, aceasta are adresa stabilită, începând cu data de 22.04.2025, pe raza Sectorului 3 București, iar ceea ce este relevant în stabilirea competenței este domiciliul la data sesizării instanței (27.06.2025), care este cel din raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București.

Prin sentința civilă nr. 11087/06.11.2025, Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

A reținut instanța că prin convenția autentificată sub nr. x/22.10.2021, de BNP E., domiciliul minorului D., a fost stabilit la mamă, în Solca, județul Suceava, localitatea aflată în raza teritorială a Judecătoriei Rădăuți.

Împrejurarea că pârâta locuiește într-un imobil închiriat în sectorul 3 București din luna mai 2025 împreună cu minorul, este una lipsită de relevanță din perspectiva competenței teritoriale, câtă vreme această mutare s-a realizat fără acordul tatălui, iar competența nu poate fi transferată prin simpla deplasare a copilului.

Prin sentința civilă nr. 82/13.01.2026, Judecătoria Rădăuți a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că prin convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori autentificată sub nr. x/22.10.2021 de către BNP E., locuința minorului D., a fost stabilită la părintele C., anume la mamă, astfel că, indiferent de domiciliul acesteia de la momentul divorțului, minorul va fi considerat ca având domiciliul unde își are domiciliul și mama.

A mai reținut instanța că acordul părților, astfel cum a fost consemnat în convenția autentificată sub nr. x/22.10.2021, de BNP E., se referă la stabilirea locuinței minorului la mamă, indiferent de adresa de domiciliu concretă a acesteia.

Conform actului de identitate al pârâtei atașat la dosarul cauzei, începând cu data de 22.04.2025, deci anterior datei de 27.06.2025 (data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată), aceasta are adresa stabilită în sectorul 3 București.

Totodată, prin sentința civilă nr. 11623/17.11.2025, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2025, s-a dispus suplinirea acordului numitului A., tatăl minorului, cu privire la înscrierea minorului D., la Școala nr. 20 cu sediul în București.

Așadar, având în vedere că locuința în fapt a minorului, la data introducerii acțiunii, este în Sectorul 3 București, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 3 București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamanților A. și B., în calitate de bunici paterni ai minorului D., formulată în contradictoriu cu pârâta C. (mama minorului), de stabilire a unui program în cadrul căruia reclamanții să aibă legături personale cu minorul, în modalitatea indicată prin acțiunea introductivă de instanță.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența reținând în mod diferit care este instanța competentă în soluționarea pricinii, respectiv, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că instanța competentă este Judecătoria Rădăuți, ca instanță de la domiciliul părintelui la care a fost stabilit domiciliul minorului în cadrul procedurii divorțului încheiată la notarul public (în cauza pendinte, la pârâtă), iar Judecătoria Rădăuți a reținut că instanța competentă este Judecătoria Sectorului 3 București, ca instanță de la domiciliul în fapt al mamei, așa cum acesta este evidențiat în cartea de identitate a acesteia la momentul învestirii instanței.

Astfel, desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită dată de acestea noțiunii de domiciliu al persoanei ocrotite prevăzută de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 106 alin. (1) din C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, precum și pe cele ale art. 107 din același cod, care dispun în sensul că: "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Raportat la aceste dispoziții legale, cererea privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, așa cum au reținut și cele două instanțe între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență.

Locuința minorului este reglementată de dispozițiile art. 496 C. civ., astfel:,,(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Prin urmare, pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În cauză, cu prilejul dezbaterii divorțului în procedura notarială, domiciliul minorului a fost stabilit la mama sa, pârâta C. care, la data încheierii convenției autentificată sub nr. x/22.10.2021, de către BNP E., locuia la adresa din cartea de identitate, respectiv, în comuna Moara, județul Suceava.

Ulterior însă, la 22.04.2025, așa cum rezultă din cartea de identitate, pârâta și-a stabilit domiciliul în fapt în sectorul 3 al municipiului București, locuind, la data învestirii instanței cu prezenta ordonanță președințială (27.06.2025), în București, B-dul x nr. 30 C, adresă aflată în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București.

Dealtfel, la această judecătorie s-a derulat și litigiul obiect al dosarului nr. x/2025, finalizat prin sentința civilă nr. 11623/17.11.2025, prin care a fost admisă cererea reclamantei C. și s-a dispus suplinirea acordului pârâtului A. privind înscrierea minorului D. la Școala nr. 20, cu sediul în București, precum și la înscrierea aceluiași minor la cursuri de înot, de echitație, de engleză, de baschet și la consiliere psihologică.

Totodată, din referatul de anchetă socială nr. 7675/09.07.2025 întocmit la solicitarea Judecătoriei Suceava, de către Primăria comunei Moara, a rezultat că la domiciliul pârâtei C. din strada x nr. 76 C, comuna Moara, județul Suceava nu mai locuiește nimeni, pârâta fiind mutată de la această adresă, aspect confirmat și de către vecini.

De asemenea, din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria Sectorului 3 București, a rezultat că începând cu luna mai 2025, pârâta C. locuiește în fapt la adresa din București.

Prin urmare, întrucât locuința minorului a fost stabilită, prin convenția părților, la mama sa (pârâta C.), indiferent de adresa de domiciliu concretă a acesteia, și având în vedere că la data sesizării instanței (27.06.2025), așa cum rezultă din actele dosarului, locuința în fapt a minorului se afla în raza Judecătoriei Sectorului 3 București, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, singurul aspect relevant în stabilirea competenței în cauza pendinte fiind cel legat de locuința efectivă a minorului la data învestirii instanței.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 3 București este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, ca instanță de la domiciliul persoanei ocrotite, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.