ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 428/2026

Ședința publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 11.09.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 412/04.04.2023 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispozițiilor art. 242 din C. proc. civ., pentru neîndeplinirea, de către recurent, a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin încheierea de ședință din 29.05.2024, de a se prezenta personal în instanță cu originalul cărții de identitate, pentru a lămuri chestiunea identității sale reale.

Prin încheierea din 06.11.2024, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantul A., întrucât recurentul nu s-a conformat obligației stabilite de către instanță care a determinat măsura suspendării judecății.

Împotriva încheierii din 06.11.2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă a declarat recurs reclamantul B..

Recurentul-reclamant a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. privind interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol

Printr-o primă critică, recurentul a învederat că, în mod eronat, instanța a reținut, la 11.09.2024, că nu s-a prezentat personal în instanță cu originalul cărții de identitate, pentru a fi identificat ca titularul acțiunii, iar cererea de repunere pe rol a fost respinsă, în mod nelegal.

În acest sens, recurentul arată că, ulterior termenului din 11.09.2025, s-a prezentat la registratura instanței și a formulat cerere de repunere pe rol, prilej cu care a fost legitimat și identificat ca fiind B., prezentând și originalul cărții de identitate.

Printr-o a doua critică, recurentul învederează că sesizarea de perimare este ilegală, întrucât instanța a schimbat completul de judecată al cererii.

Printr-o a treia critică, recurentul a arătat că apelul împotriva unei uzucapiuni lovite de nulitate poate fi invocat oricând, și din oficiu, astfel încât se impune anularea uzucapiunii din dosarul nr. x/2018, care este una ilegală.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport prin care a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 477 alin. (1) și urm. C. proc. civ., solicitând ca această instanță să se pronunțe asupra mai multor aspecte privind: rolul instanței supreme în unificarea practicii judiciare; faptul că acțiunea formulată împotriva unei decizii bazate pe un document fals poate fi introdusă oricând, nefiind supusă termenului de prescripție; faptul că încheierea recurată folosește argumente false, încălcând regulile fundamentale de drept procedural; faptul că în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că nicio decizie judecătorească întemeiată pe documente false nu poate produce efecte juridice legitime, o astfel de decizie fiind lovită de nulitate absolută; se solicită intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție în uniformizarea practicii judiciare, dat fiind contradictorialitatea deciziei instanței inferioare în raport cu soluțiile consacrate anterior; se solicită garantarea drepturilor prevăzute de art. 21 și 23 din Constituția României; se solicită asigurarea accesului la căile de atac împotriva hotărârilor bazate pe documente false, în conformitate cu art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 19.11.2025, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 06 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

A stabilit termen de judecată în ședință publică, la 04.03.2026, ora 9

00

, completul C10- noul C. proc. civ., cu citarea părților, când instanța a rămas în pronunțare asupra recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte notează că, deși recurentul a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., text legal ce sancționează cu desființarea hotărârii judecătorești pronunțate cu interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât prin prezenta cale extraordinară de atac se contestă soluția de respingere a cererii de repunere pe rol, în contextul în care suspendarea a fost dispusă, în temeiul unei norme de drept procesual, respectiv în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., măsura suspendării și corelativ, măsura menținerii suspendării prin efectul respingerii cererii de repunere pe rol fiind, deci, reglementate de norme de drept procesual, motivul de nelegalitate incident în cauză este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., iar nu cel indicat de către recurent.

Înalta Curte reține că o primă critică a recurentului vizează greșita respingere a cererii de repunere pe rol pentru continuarea judecății formulate de acesta, cu motivarea că recurentul a îndeplinit obligația procesuală care a determinat suspendarea judecății în temeiul art. 242 C. proc. civ., respectiv, ulterior suspendării, s-a prezentat la registratura Curții de Apel Constanța pentru a fi identificat ca fiind titularul demersului judiciar.

Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc. civ., "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate."

Alin. (2) al textului legal statuează că "La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua."

Incidentul procedural menționat reprezintă un caz de suspendare judecătorească facultativă, a cărei funcție este de a sancționa pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligații care împiedică instanța să finalizeze procesul. Pentru a fi incident acest caz de suspendare este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: obligația procesuală să aparțină reclamantului, obligația să fie stabilită în sarcina reclamantului în cursul procesului, obligația să fie de natură a împiedica instanța în desfășurarea normală a judecății și reclamantul să fi fost în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor procesuale.

În cauza pendinte, prin încheierea din 11.09.2024, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul B. împotriva deciziei civile nr. 412/04.04.2023, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., reținând că, deși pentru termenul de judecată din 29.05.2024 recurentul-reclamant a fost citat cu mențiunea de a se prezenta personal în instanță cu originalul cărții de identitate, pentru a se lămuri chestiunea identității și a numelui acestuia, partea nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței, derularea procesului fiind împiedicată din cauza acestor împrejurări din culpa recurentului-reclamant.

La data de 12.09.2024, recurentul-reclamant a formulat cerere de repunere pe rol, la care a atașat copie de pe actul de identitate, solicitând reluarea judecății.

Prin încheierea recurată, din 06.11.2024, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins cererea de repunere pe rol, reținând că, datorită neprezentării părții personal în instanță, așa cum s-a dispus la un termen anterior, nu există elemente care să confere certitudine că numitul B., care a formulat cererea de repunere pe rol, este aceeași persoană cu A., cel care a formulat cererea de recurs, în condițiile în care cererea de recurs nu poartă o semnătură în original.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte reține că prezentarea la registratura instanței, ulterior termenului de judecată la care s-a dispus suspendarea judecății pentru neîndeplinirea obligației procesuale de a se prezenta personal în fața instanței în vederea lămuririi identității titularului cererii de recurs (11.09.2025), nu echivalează cu complinirea aspectului procedural, care a determinat măsura suspendării judecății.

Astfel, scopul pentru care instanța a pus în vedere recurentului-reclamant să se prezinte personal la judecată a fost acela de a stabili, cu certitudine, faptul că recurentul-reclamant este aceeași persoană cu cea care a declarat calea extraordinară de atac a recursului, în condițiile în care cererea de recurs nu era depusă la dosar în original, iar partea nu a indicat codul numeric personal sau alte date de identitate.

În acest context, contrar susținerilor recurentului-reclamant, prezentarea acestuia la registratura instanței ulterior suspendării judecății din 11.09.2025 și legitimarea, de către grefierul care a realizat înregistrarea cererii de repunere pe rol, nu reprezintă o complinire a aspectului procedural privind identitatea titularului cererii de recurs, întrucât nu s-a realizat în condițiile impuse recurentului și anume, personal, în fața instanței de judecată.

Înalta Curte reține că obligația procesuală stabilită în sarcina recurentului viza nu numai furnizarea datelor de identitate, ci și prezența fizică a acestuia la termenul de judecată, pentru ca instanța, prin propria convingere, să stabilească dacă partea care pretinde că a formulat recursul este aceeași cu persoana referitor la care s-a depus, în copie, actul de identitate.

Respingând cererea de repunere pe rol pentru neîndeplinirea obligației procesuale, în mod corect, a reținut instanța că modificarea numelui recurentului-reclamant de către grefier, fără o dispoziție în acest sens a judecătorului, nu este de natură să aibă efecte juridice în planul complinirii aspectului procedural ce a determinat suspendarea judecății, pentru a se putea repune cauza pe rol.

Este adevărat că alin. (2) al art. 242 C. proc. civ. reglementează reluarea judecății, la solicitarea părților, însă textul legal condiționează soluționarea favorabilă a unei asemenea cereri, de dovedirea, de către parte, că s-a conformat statuărilor instanței și a îndeplinit obligațiile procesuale stabilite în sarcina sa, situație care nu se regăsește în cauza pendinte.

Înalta Curte reține că, chiar recurentul învederează, prin memoriul de recurs, că prezentarea datelor de identitate s-a realizat ulterior suspendării judecății și prin prezentarea la registratura instanței, deci în afara cadrului procesual stabilit de către instanță.

De asemenea, Înalta Curte observă că nici cu prilejul formulării cererii de repunere pe rol recurentul nu s-a conformat obligației procesuale, din practicaua încheierii de ședință recurate în prezenta cauză, prin care s-a menținut suspendarea judecății, rezultând că partea a lipsit la termenul acordat pentru discutarea cererii de repunere pe rol formulate chiar de către aceasta, moment la care instanța, dacă recurentul ar fi fost prezent, ar fi fost în măsură să procedeze la verificările necesare și să repună cauza pe rol, astfel cum se solicitase.

Prin urmare, soluția de respingere a cererii de repunere pe rol pentru neîndeplinirea obligațiilor procesuale este una conformă legii, iar critica recurentului cu acest obiect va fi respinsă, ca nefondată.

Referitor la criticile privind nelegalitatea sesizării pentru perimare, respectiv nulitatea uzucapiunii obiect al dosarului nr. x/2018, Înalta Curte constată că sunt străine de considerentele încheierii recurate privind neîndeplinirea obligației procesuale de prezentare în fața instanței pentru lămurirea identității titularului cererii de recurs.

Astfel, întrucât aceste critici nu interferează cu soluția dispusă asupra menținerii măsurii suspendării judecății, care a implicat, așa cum s-a arătat, o culpă a recurentului în temporizarea judecății, ele nu pot fi supuse analizei de legalitate în prezentul recurs, împrejurare ce determină neluarea acestora în considerare în actualul cadru procesual.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 06 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 06 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 martie 2026.