ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.02.2026

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 388/2026

HOTĂRÂRE
26.02.2026
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 388/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 26 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 10 noiembrie 2025 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă cu dosar nr. x/2025, reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și B. S.R.L., să încuviințeze asigurarea probelor sub forma efectuării: (i) unei constatări/expertize IT judiciară privind arhitectura IFEP și evenimentele 2023 - 2025; (ii) conservării, extragerii și predării sub sigiliu a logurilor/backupurilor/artefactelor relevante, în format CSV/JSON cu hash SHA-256 și lanț de custodie; (iii) adresării unor instituții terțe pentru confirmări tehnice și de guvernanță (DNSC, CSM/INM, Baroul identificabil din Proba 9 secunda 50, ANSPDCP).

În drept, acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 327-338, art. 255-258, art. 330-330 și art. 906 din C. proc. civ., Regulamentul european 2016/679, Legea nr. 362/2018.

2.1 Prin încheierea nr. 140/CC din 8 decembrie 2025, Tribunalul Hunedoara – secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Pitești, deoarece a reținut că, deși litigiul de fond invocat de reclamant este înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara, acesta se afla în procedura de regularizare, fără a fi fost fixat primul termen de judecată, astfel încât nu se putea considera că procesul se află "în timpul judecății", în sensul art. 360 alin. (1) din C. proc. civ.. În aceste condiții, simpla înregistrare a cererii principale nu atrage competența instanței sesizate cu fondul, întrucât cererea ar putea fi anulată ori instanța și-ar putea declina ulterior competența.

Tribunalul a apreciat, prin urmare, că sunt incidente dispozițiile art. 360 teza I din C. proc. civ., aplicabile cererii de asigurare a probelor formulate înainte de judecată, competența revenind judecătoriei în circumscripția căreia se află obiectul constatării.

Totodată, a arătat că art. 79 din Regulamentul (UE) 2016/679 nu este relevant pentru determinarea competenței în cauză, întrucât textul privește raporturi cu element de extraneitate, iar litigiul dedus judecății este unul intern, guvernat de normele de procedură civilă române. Chiar și în ipoteza existenței unui element de extraneitate, acest text ar fi justificat cel mult competența instanțelor române, urmând ca repartizarea competenței în interiorul sistemului național să se facă tot potrivit normelor interne.

2.2 Prin sentința nr. 438 din 28 ianuarie 2026, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Hunedoara, reținând că, în materia asigurării probelor, competența se stabilește potrivit art. 360 alin. (1) din C. proc. civ., criteriul determinant fiind momentul procesual la care este formulată cererea, respectiv existența sau inexistența unui proces pendinte. Instanța a apreciat că, la data introducerii cererii de asigurare a probelor, exista deja pe rolul Tribunalului Hunedoara dosarul având ca obiect litigiul de fond, astfel încât nu se mai putea vorbi despre o cerere formulată "înainte de judecată", ci despre una formulată "în timpul judecății".

În acest sens, instanța a interpretat noțiunea de "în timpul judecății" în sens larg, ca desemnând intervalul cuprins între sesizarea instanței prin cererea de chemare în judecată și finalizarea procesului, independent de stadiul procedural concret al cauzei. S-a arătat că procedura de regularizare este parte integrantă a procesului civil, iar legea nu condiționează aplicarea art. 360 teza a II-a din C. proc. civ. de fixarea primului termen, de depășirea regularizării sau de verificarea definitivă a competenței în dosarul de fond; o interpretare contrară ar însemna adăugare la lege.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Pitești a suspendat judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul principal al prezentului litigiu îl reprezintă soluționarea cererii de asigurare dovezi, în temeiul dispozițiilor art. 359 și următoarele din C. proc. civ.

Instanțele și-au declinat reciproc competența materială, deoarece au interpretat și aplicat diferit criteriului în funcție de care se stabilește instanța competentă să soluționeze cererea de asigurare a probelor în raport cu diferitele ipoteze de succesiune în timp a formulării celor două cereri cu relevanță în materie, și anume cererea de asigurare de dovezi și cererea principală.

Prin urmare, astfel cum au reținut și instanțele între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență, art. 360 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează competența de soluționare a cererii de asigurare dovezi astfel: "Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă procesul în prima instanță."

Așadar, competența de soluționare a cererii de asigurare a dovezilor diferă în funcție de momentul formulării acestei cereri, în raport cu împrejurarea dacă există sau nu înregistrat proces cu privire la fondul pretențiilor (dosar de fond) pe rolul instanțelor de judecată.

Prima ipoteză – înainte de judecată – se referă la situația asigurării probelor pe cale principală, respectiv înainte de pornirea procesului în care proba asigurată va fi folosită.

Cea de-a doua ipoteză prevăzută de textul de lege – în timpul judecății – stabilește competența de soluționare în favoarea instanței care judecă în fond (în primă instanță) procesul în care vor fi folosite probele asigurate. În acest caz asigurarea probelor are loc pe cale incidentală, conform art. 30 alin. (5) din C. proc. civ., indiferent dacă procesul se mai află sau nu pe rolul primei instanțe, cu aplicarea regulii prevăzute de art. 123 din același cod.

În ceea ce privește litigiul principal, se reține că la data formulării cererii de asigurare a probelor s-a înregistrat și cauză în care se judeca procesul în primă instanță, respectiv dosarul de fond nr. x/2025, având ca obiect pretenții.

Chiar dacă cererile au fost introduse în aceeași zi, ne aflăm în ipoteza formulării cererii de asigurare de dovezi pe cale incidentală, așadar în timpul judecății. Aceasta deoarece, în speță, cererea de asigurare a probelor se circumscrie cererii principale, iar nu unui demers autonom: de altfel, și din punct de vedere administrativ, înregistrarea cererii de asigurare a probelor a fost subsecventă înregistrării cererii principale.

Noțiunea "în timpul judecății", prevăzută de art. 360 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie înțeleasă ca vizând intervalul cuprins între momentul sesizării instanței prin cererea de chemare în judecată și finalizarea procesului, indiferent de stadiul procesual în care se află pricina. A interpreta în sens contrar, în sensul că judecata ar începe numai după fixarea primului termen, ar echivala cu excluderea nejustificată de la aplicarea art. 360 teza a II-a din C. proc. civ. a cauzelor aflate în procedura regularizării, ar lipsi de efect util distincția instituită de legiuitor între ipoteza formulării cererii înainte de judecată și aceea a formulării sale în timpul judecății și ar adăuga, pe cale de interpretare, o condiție pe care legea nu o prevede.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Hunedoara – secția I civilă.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara – secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2026.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2026-01-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 94/2026
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Pretenția dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Judecă
ÎCCJ 2021-03-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 658/2021
Ședința publică din data de 25 martie 2021 asupra conflictului de față constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei: Prin acțiunea înregistrată la data de 19.03.2020 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția a II-a civil
ÎCCJ 2025-06-03
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1212/2025
at dosarul Curții de Apel Pitești, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Prin sentința nr. 375/F- C. civ. din 06 decembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sta
ÎCCJ 2025-09-23
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1313/2025
Ședința publică din data de 23 septembrie 2025 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă sub număr d
ÎCCJ 2026-02-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 244/2026
cția civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ
Sursă