ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4436/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă, la data de 16.12.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Barourilor din România și Baroul Giurgiu pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 34/09.11.2019 a pârâtei U.N.B.R., ce i-a fost comunicată la data de 29.11.2019 și anularea Deciziei nr. 6/31.01.2019 a pârâtului Baroul Giurgiu.

1.2. Prin sentința civilă nr. 190/30.07.2020 Tribunalul Giurgiu a respins cererea reclamantei, reținând că acesteia îi revenea obligația înscrierii la examenul de definitivat începând cu anul 2011, în raport de momentul primirii în profesie, însă nu a susținut examenul nici în anul 2011, nici în anul 2012 și nici în anul 2013, contrar prevederilor art. art. 308 din Statutul profesiei de avocat.

1.3. Prin decizia civilă nr. 2621 din data de 03.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul formulat, casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.

Instanța de control judiciar a constatat că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Reținând lipsa unei analize a situației de fapt, Curtea de Apel a statuat ca în rejudecare instanța de fond să stabilească situația de fapt prin prisma tuturor motivelor invocate de către reclamantă, corespunzător apărărilor pârâților, prin raportare la dispozițiile legale incidente, examinând toate motivele de nelegalitate invocate.

1.4. Dosarul a fost înregistrat, în rejudecare, pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă, la data de 08.02.2023, sub nr. x/2019*.

2.1. Prin sentința civilă nr. 131/04.04.2023 Tribunalul Giurgiu a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a reținut că printre actele contestate este și Decizia nr. 34/09.11.2019 emisă de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, care este o instituție centrală, astfel că aparține Curții de Apel competența de soluționare, în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1102 din data de 19 iunie 2023 Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.

A declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

A constata intervenit conflictul negativ de competență și înaintează cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție curtea de apel a reținut, în interpretarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., raportat și la concluziile deciziei nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, că termenul de judecată acordat, în rejudecarea cauzei după casare cu trimitere nu poate să constituie primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în sensul prevederilor art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., la care s-ar putea dispune declinarea de competență, un astfel de moment procesual fiind depășit în cel de-al doilea ciclu procesual.

Totodată, a reținut și dispozițiile art. 501 din C. proc. civ. cu privire la obligativitatea dispoziției de casare în ceea ce privește rejudecarea fondului de către instanța de trimitere.

3.1. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu dispozițiile legale incidente, respectiv dispozițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Reține instanța că în cuprinsul considerentelor Deciziei nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 19 februarie 2020, s-a statuat, la paragrafele 54, 57 și 58, după cum urmează:

"De asemenea, chiar și în situația în care nu există o astfel de încheiere interlocutorie prin care s-a reținut competența, de altfel, obligatorie, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepției de necompetență reprezintă stabilizarea competenței în favoarea instanței sesizate, aspect care nu poate fi ulterior ignorat. Aceeași soluție se impune și în cazul repartizării la secții sau completuri specializate, asimilate sub aspectul regimului competenței materiale procesuale. […]

Referitor la regimul juridic al invocării excepției de necompetență trebuie menționat că una dintre inovațiile actualului C. proc. civ., prin care s-a urmărit să se dea o finalitate practică unui principiu nou al procesului civil, acela al accelerării judecății, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., o reprezintă stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepției de necompetență materială, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, adică termenul la care părțile, legal citate, pot pune și concluzii (deci pricina nu se amână pentru un motiv care implică imposibilitatea unor dezbateri contradictorii, precum cel prevăzut de art. 222 din C. proc. civ.).

Procedând astfel se evită desființarea tardivă a unor hotărâri pronunțate asupra fondului cauzei, prin efectul invocării excepției de necompetență direct în căile de atac sau chiar în primă instanță, după ce se intră în cercetarea fondului procesului. Se produce, de asemenea, o responsabilizare atât a părților, cât și a instanței, impunându-se verificarea, în condiții de contradictorialitate, a competenței instanței la primul termen la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, putându-se acorda un singur termen pentru lămuriri și probe suplimentare, și aceasta, cu titlu de excepție, în condițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ.."

Raportat la aceste considerații Înalta Curte constată, în acord cu aprecierile curții de apel, că a fost depășit momentul verificării competenței materiale prin raportare la natura, obiectul și valoarea pricinii, astfel cum este acesta determinat de prevederile art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, termenul la care Tribunalul Giurgiu, în rejudecare după casare, a invocat excepția necompetenței materiale, nu poate fi considerat "primul termen de judecată" la care instanța era obligată să verifice competența.

În plus, dispozițiile art. 131 se coroborează cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct. 3 din C. proc. civ. prin care se instituie condiții restrictive, în care chiar pentru instanța de control judiciar există posibilitatea cenzurării modalității în care instanța de fond s-a declarat competentă material în soluționarea pricinii.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că în situația dedusă judecății, competența de soluționare a fost câștigată în mod definitiv de instanța care a judecat cauza în primul ciclu procesual, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Baroul Giurgiu și Uniunea Națională a Barourilor din România în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 octombrie 2023.