ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 376/2026

Ședința publică din data de 26 februarie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la 7 octombrie 2025, petentul Biroul Executorului Judecătoresc "A." a solicitat instanței încuviințarea executării silite pornite la cererea creditoarei B. S.A. împotriva debitorului C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractului de credit nr. x din 13 mai 2024.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 din C. proc. civ.

Prin sentința nr. 5601 din 28 octombrie 2025, Judecătoria Ploiești, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la împrejurarea că debitorul C. figurează înscris cu mențiunea "încetat valabilitate domiciliu", iar în dreptul ultimei adrese cunoscute din municipiul Ploiești, județul Prahova se prevede că mențiunea este anulată, astfel cum rezultă din verificările efectuate de instanță din oficiu în Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.

Prin sentința nr. 19990 din 10 decembrie 2025, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, secția civilă, reținând că, în lipsa identificării domiciliului debitorului, Judecătoriei Ploiești îi revine competența de soluționare a cauzei, ca fiind instanța în circumscripția căreia debitorul a avut ultimul domiciliu. De asemenea, această instanță a apreciat că nu se poate pune semnul egalității între debitor al cărui domiciliu, în prezent, nu poate fi identificat și debitor cu domiciliul în străinătate.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 4 București, secția civilă a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 4 București, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezentul conflict de competență a fost generat de modalitatea diferită de valorificare a mențiunii că domiciliul debitorului a fost anulat în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.. Așadar, acesta vizează stabilirea instanței competente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite în ipoteza încetării valabilității mențiunii privind domiciliul debitorului și în lipsa unui domiciliu sau a unei reședințe cunoscute a acestuia.

Determinarea instanței de executare (care rămâne aceeași, unică, pe durata întregii proceduri execuționale), potrivit criteriilor din cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., are loc încă din momentul încuviințării executării silite într-o procedură judiciară necontencioasă specială, pentru care dreptul comun este reprezentat de dispozițiile art. 527-536 din C. proc. civ.. Acest drept comun se completează cu prevederile aplicabile procedurii contencioase, în virtutea art. 536 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia: "Dispozițiile art. 527-535 referitoare la procedura necontencioasă se completează cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.: "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

De menționat este faptul că norma de competență enunțată nu este alternativă, partea contestatoare neavând la îndemână posibilitatea alegerii între judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului ori sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Activarea normei de competență incidentă în cauză se realizează subsecvent eliminării ipotezelor anterioare.

De asemenea, se constată că această normă de competență teritorială specială nu face referire și la situația în care domiciliul/reședința debitorului nu este cunoscut/ă, cum este cazul în litigiul pendinte, raportat la împrejurarea că ultimul domiciliu al debitorului C. a fost în municipiul Ploiești până la 12 august 2025, când a fost anulat, după cum reiese din verificările efectuate în baza de date a Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor (dosarul Judecătoriei Ploiești.

Drept urmare, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în cazul debitorului cu domiciliul sau sediul necunoscut, sunt aplicabile, prin analogie, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speța de față, dispozițiile art. 108 din C. proc. civ., care stipulează astfel: "Dacă domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție se află reședința sau reprezentanța acestuia, iar dacă nu are nici reședința ori reprezentanța cunoscută, la instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, sediul, reședința ori reprezentanța, după caz."

Totodată, în cadrul executării silite creditorul are calitatea de reclamant, după cum reiese din prevederile art. 664 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Astfel fiind, în cauză, competența instanței de executare urmează a se stabili în raport cu sediul creditoarei B. S.A., care, la data sesizării organului de executare – data înregistrării cererii de executare (2 octombrie 2025) era în București.

Deși ar fi atrasă competența aceleiași instanțe – de la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, nu se poate reține incidența dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., dat fiind faptul că, în speța dedusă judecății, din actele existente în dosar, nu reiese faptul că domiciliul debitorului nu se află în țară.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii privind încuviințarea executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, în a cărei circumscripție se află sediul creditorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2026.