ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 346/2026

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Fondul de protecție a victimelor străzii și B., ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligați la plata sumei 250.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale și morale pentru prejudiciul suferit în urma accidentului rutier produs în 29 noiembrie 2018, în timp ce traversa o trecere de pietoni. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 132/2017, Legii nr. 136/1995, Ordinului CSA nr. 14/2011, Ordinului CSA nr. 1/2008, Ordinului CSA nr. 32/2000, Normei ASF nr. 23/2014, art. 1.349, art. 1.357, art. 1.391, art. 2.199, art. 2.208, art. 2.224 C. civ., respectiv art. 2 și art. 15 din Legea nr. 213/2015. La data de 14 iunie 2021, reclamantul a depus precizări, prin care a menționat că daunele materiale solicitate sunt în cuantum de 5.000 euro, iar cele morale sunt în cuantum de 245.000 euro. Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, menționând că a preluat, prin O.U.G. nr. 54/2016, întregul patrimoniu al Fondului de protecție a victimelor străzii.

Sentința pronunțată de Tribunalul Bacău Prin sentința nr. 48/2024 din 30 ianuarie 2024, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România.

Deciziile pronunțate de Curtea de Apel Bacău Prin decizia nr. 724/2024 din 10 decembrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinței în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și cu intimatul-intervenient forțat B.; a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 28.000 RON, reprezentând daune morale; l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată; a menținut soluția de respingere a daunelor materiale. Prin decizia nr. 64/2025 din 11 februarie 2025, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 724/2024 din 10 decembrie 2024, formulată de reclamantul-apelant. Împotriva acestor decizii a declarat recurs reclamantul.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia nr. 2115 din 26 noiembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 724 din data de 10 decembrie 2024 și deciziei nr. 64 din data de 11 februarie 2025, ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Cererea de revizuire Reclamantul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2115 din 26 noiembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, solicitând admiterea cererii. A susținut că instanța de recurs încalcă principiul disponibilității, ignorând total decizia CCR nr. 369/2017, care a vizat art. 483 C. proc. civ. A expus cele statuate în respectiva decizie. A criticat faptul că, în recurs, s-a invocat inadmisibilitatea în mod greșit, raportat la faptul că litigiul este unul în materia asigurărilor, o recalificare a acțiunii care a condus la o soluționare greșită a litigiului. A mai arătat că a fost încălcat art. 22 alin. (5) C. proc. civ. Revizuentul nu și-a întemeiat în drept acțiunea. II. Soluția cu privire la cererea de revizuire Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, sub aspectul admisibilității sale, astfel cum prevăd dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege, iar condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale. Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul." Se constată, așadar, într-o primă analiză, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri, legiuitorul a impus condiția imperativă, preliminară, ca această instanță să fi evocat fondul, cu excepția cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive, cum este cea de față, o primă condiție pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, situație ce nu se regăsește în prezenta speță, având în vedere că în cauză, prin decizia civilă nr. 2115 din 26 noiembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 724 din data de 10 decembrie 2024 și deciziei nr. 64 din data de 11 februarie 2025, ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment. Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii. Această regulă nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu evocă fondul cauzei, fiind o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unei cereri de recurs, prin care instanța a respins recursul, ca inadmisibil, neprocedându-se, deci, la analiza concretă a motivelor de recurs formulate. Totodată, se constată și faptul că, în cauză, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. nu a a fost întemeiată în drept, iar din expunerea criticilor din cerere nu se poate decela niciunul din motivele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ. Așadar, revizuentul nu a invocat incidența vreunuia dintre cazurile de revizuire care făceau posibilă atacarea unei hotărâri care nu evocă fondul cauzei, și anume cele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 – 11 C. proc. civ. Cum criticile invocate prin cererea de revizuire nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., pentru care condiția evocării fondului nu se cerea a fi întrunită, se impune a se reține caracterul inadmisibil al cererii de revizuire și din această perspectivă. Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.