Decizia nr. 2115/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 48/2024 a Tribunalului Bacău

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 16 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Fondul de protecție a victimelor străzii și B., ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligați la plata sumei 250.000 euro, reprezentând despăgubiri materiale și morale pentru prejudiciul suferit în urma accidentului rutier produs în 29 noiembrie 2018, în timp ce traversa o trecere de pietoni. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 132/2017, Legii nr. 136/1995, Ordinului CSA nr. 14/2011, Ordinului CSA nr. 1/2008, Ordinului CSA nr. 32/2000, Normei ASF nr. 23/2014, art. 1.349, art. 1.357, art. 1.391, art. 2.199, art. 2.208, art. 2.224 C. civ., respectiv art. 2 și art. 15 din Legea nr. 213/2015. La data de 14 iunie 2021, reclamantul a depus precizări, prin care a menționat că daunele materiale solicitate sunt în cuantum de 5.000 euro, iar cele morale sunt în cuantum de 245.000 euro. Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, menționând că a preluat, prin O.U.G. nr. 54/2016, întregul patrimoniu al Fondului de protecție a victimelor străzii.

Sentința pronunțată de Tribunalul Bacău Prin sentința nr. 48/2024 din 30 ianuarie 2024, Tribunalul Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România.

Deciziile pronunțate de Curtea de Apel Bacău Prin decizia nr. 724/2024 din 10 decembrie 2024, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinței în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România și cu intimatul-intervenient forțat B.; a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a admis, în parte, acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 28.000 RON, reprezentând daune morale; l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli de judecată; a menținut soluția de respingere a daunelor materiale. Prin decizia nr. 64/2025 din 11 februarie 2025, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 724/2024 din 10 decembrie 2024, formulată de reclamantul-apelant.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestor decizii a declarat recurs reclamantul. - Printr-o primă susținere, recurentul a menționat că hotărârile atacate au fost pronunțate cu încălcarea Ordinului comun al ministrului sănătății și al președintelui Autorității de Supraveghere Financiară nr. 1/2293/2022, prin care a fost stabilit un punctaj traumatologie pentru persoanele accidentate. Arată că avocatul său nu a depus la dosar dovezile medicale și nici chitanțele datorate investigațiilor medicale, pe care înțelege să le depună personal în recurs. - Printr-o altă critică, arată că în mod greșit și cu ignorarea investigațiilor medicale pertinente, s-a reținut, prin decizia de respingere a cererii sale de completare dispozitiv, că dorește o îmbogățire fără justă temei. Menționează, în acest sens, și că era exceptat de la plata taxei judiciare de timbru, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 387/2015. - Printr-o altă critică, relevând împrejurări de fapt, precizează, referitor la punctajul traumatologie existent la data judecății cauzei, că doar pentru disecția de aortă abdominală suferită erau incidente 20 de puncte, conform Ordinului nr. 1/2293/2022, iar, având în vedere și restul traumelor suferite (care includ fractura cominutivă și hernii de disc lombare și cervicale), ar fi trebuit să i se acorde despăgubiri de cel puțin 810.000 RON, corespunzătoare unui punctaj de 100 de puncte. Mai arată și că instanța de apel nu a luat în considerare, în stabilirea punctajului, nici suferința resimțită în cele 40 zile de îngrijiri medicale și nici infirmitatea sa cauzată de accidentul rutier în care a fost implicat.

Apărări formulate în cauză Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, fiind redate, sub forma citării, considerentele deciziilor atacate. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatului-pârât. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, prin prisma dispozițiilor legale incidente, cu prioritate asupra admisibilității căii de atac, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat ulterior, este reprezentat de solicitarea reclamantului A. privind obligarea pârâtului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (în calitate de continuator al pârâtului inițial Fondul de protecție a victimelor străzii) la plata sumei de 5.000 euro, reprezentând daune materiale, respectiv a sumei de 245.000 euro, reprezentând daune morale aferente prejudiciului suferit în urma accidentului rutier produs în 29 noiembrie 2018 de către intervenientul forțat B.. În acest sens, prin motivele cererii, reclamantul a susținut că în accidentul de circulație, soldat cu vătămarea integrității sale fizice, a fost produs prin acroșarea sa, pe trecerea de pietoni de pe Bulevardul x din Bacău, de autoturismul, condus de către intervenientul forțat, acțiunea fiind întemeiată inclusiv pe prevederile Legii nr. 132/2017, ale Legii nr. 136/1995, ale Ordinului CSA nr. 14/2011, ale Ordinului CSA nr. 1/2008, ale Ordinului CSA nr. 32/2000, ale Normei ASF nr. 23/2014, respectiv ale art. 2.199, art. 2.208, art. 2.224 C. civ., respectiv ale art. 2 și art. 15 din Legea nr. 213/2015, referitoare la asigurări. Astfel fiind, raportat la pretențiile exhibate prin cererea introductivă de instanță și la normele invocate în susținerea acesteia, instanța de apel a reținut, prin încheierea din 23 septembrie 2024 (nerecurată în cauză), că litigiul pendinte se circumscrie materiei asigurărilor, pretențiile fiind formulate față de intimatul-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în baza Legii nr. 132/2017. În esență, procedând la devoluțiunea deplină a cauzei, instanța anterioară a reținut că, în speță, răspunderea intimatului-pârât este configurată de prevederile art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 132/2017 (în calitate de organism de plată a despăgubirilor), dată fiind nedovedirea, în litigiul pendinte, a înmatriculării în Spania a autoturismului care a provocat accidentul. Or, potrivit art. 483 alin. (2) Cod procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanțe, respectiv 16 noiembrie 2020, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j 3 ), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Astfel fiind, conform dispozițiilor legale enunțate, hotărârile judecătorești pronunțate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare a modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018, act normativ care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018. În consecință, începând cu această dată, în materiile prevăzute expres la alin. (2) al art. 483 C. proc. civ., deci, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului a fost eliminată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, situație regăsită și în litigiul pendinte. Relevante, în acest context, sunt și prevederile art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", astfel încât, în mod firesc, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul (art. 27 C. proc. civ.). Coroborând normele legale enunțate, rezultă că, pentru litigiile având ca obiect cereri formulate în materia asigurărilor, promovate după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, au fost instituite numai două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel. Ca atare, în cauza de față (demarată la 16 noiembrie 2020, astfel cum s-a arătat în precedent), litigiul a fost soluționat în primă instanță, de Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin sentința nr. 48/2024 din 30 ianuarie 2024, iar apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost soluționat, de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 724/2024 din 10 decembrie 2024 (fiind respinsă, prin decizia nr. 64/2025 din 11 februarie 2025 a aceleiași instanțe, cererea reclamantului, de completare a dispozitivului). Drept urmare, câtă vreme prezentul proces a început în anul 2020, sub imperiul C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, potrivit art. 483 alin. (2) din același act normativ, decizia nr. 724/2024 din 10 decembrie 2024 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă și, corelativ, decizia nr. 64/2025 din 11 februarie 2025 a aceleiași instanțe, fiind pronunțate într-o pricină în materia asigurărilor, nu sunt supuse recursului, fiind definitive, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. Or, părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, în conformitate cu principiului legalității căilor de atac, consacrat la art. 129 din Constituția României, respectiv la art. 457 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta". Același principiu este reglementat și prin dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, în vigoare la data începerii procesului, conform cărora "Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale", prevederi care se regăsesc și în cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în vigoare la data soluționării prezentei căi de atac. Pentru aceste considerente, dând eficiență textelor de lege evocate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.