ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 341/2026

Ședința publică din data de 25 februarie 2026

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secția civilă, la data de 28 octombrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. – Sucursala Otopeni și B., a solicitat, pe calea procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, obligarea pârâtei la plata sumei de 250 de euro (echivalentul în RON) și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Pentru a hotărî astfel, instanța a făcut trimitere la cauza C-204/08 și a reținut că, în materia despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

Or, în speță, conform biletelor de transport aerian aflate la dosar, rezultă că zborul operat de societatea pârâtă a fost efectuat pentru ruta Roma, Fiumicino- Cluj-Napoca, iar locul de plecare a avionului se află în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivare, această instanță a reținut că primul termen de judecată la Judecătoria Buftea a fost în 26 mai 2025, când instanța și-a verificat din oficiu competența și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, iar, ulterior, prin hotărârea aflată în conflict a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, nesocotind caracterul interlocutoriu al încheierii prin care și-a verificat competența, raportat la art. 131 alin. (1) teza finală C. proc. civ., admiterea ulterioară a excepției de necompetență teritorială fiind realizată cu depășirea termenului legal pentru formularea respectivei excepții.

Raportat la considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța a apreciat că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat, iar în cauză, nu a fost pusă în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea invocată de către pârâte prin întâmpinare și nici nu a fost invocată din oficiu, astfel că Judecătoria Buftea a devenit competentă să soluționeze cauza ca efect al încheierii interlocutorii din data 26 mai 2025, prin care Judecătoria Buftea și-a verificat inițial competența.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru considerentele expuse în continuare:

Conflictul de competență s-a ivit între Judecătoria Buftea și Judecătoria Cluj-Napoca, ambele instanțe declarându-se necompetente teritorial să soluționeze cererea cu valoare redusă, având ca obiect pretențiile reclamantei împotriva pârâtelor B. și B. Sucursala Otopeni.

Astfel, Judecătoria Buftea a reținut că, în materia despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare (Cluj-Napoca) sau de sosire a avionului (Roma Fiumicino).

Pe de altă parte, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că la primul termen de judecată ce a avut loc la data de 26.05.2025, Judecătoria Buftea și-a verificat din oficiu competența și a stabilit că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, astfel că, ulterior, nu mai putea să admită excepția necompetenței teritoriale și să decline soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, având în vedere caracterul interlocutoriu al încheierii prin care și-a verificat competența, prevăzut de art. 131 alin. (1) teza finală C. proc. civ., precum și considerentele Deciziei nr. 31/2019 pronunțate în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, Judecătoria Cluj Napoca a apreciat că neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat, iar mai mult decât atât, în speță, nu a fost fost pusă în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea invocată de către pârâte prin întâmpinare și nici nu a fost invocată din oficiu și pusă în discuție o atare excepție.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea de valoare redusă formulată de reclamanta A. și înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 250 de euro (echivalentul în RON) și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere că zborul său a fost anulat, iar în lipsa unor împrejurări excepționale care să justifice anularea, a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 5 și art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004.

Prin întâmpinarea înregistrată la 01.04.2025 și 04.04.2025, pârâtele B. și B. Sucursala Otopeni au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea, excepția lipsei calității procesuale de folosință a sucursalei și excepția lipsei calității procesuale pasive a sucursalei, iar pe fond, au solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de valoare redusă.

Prin încheierea din 26 mai 2025, pronunțată de Judecătoria Buftea – secția civilă, în dosarul nr. x/2024, la primul termen de judecată, instanța a procedat la verificarea competenței, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 11 iunie 2025 și, ulterior, succesiv, până în 25 septembrie 2025, când a pronunțat sentința nr. 10331/25.09.2025 prin care a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Buftea, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Înalta Curte constată că reclamanta a formulat pretenția împotriva unei persoane străine, având naționalitatea unui stat membru al Uniunii Europene și un sediu secundar în România, fiind sesizată instanța competentă teritorial de la sediul secundar al pârâtei, Judecătoria Buftea, astfel încât devin aplicabile prevederile art. 7 pct. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, potrivit cărora: "o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru: (...) în privința unei contestații rezultate din activitatea unei sucursale, a unei agenții sau a unei alte unități, în fața instanțelor de la locul unde se află sucursala, agenția sau unitatea în cauză", dar și prevederile art. 1066 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "sub rezerva situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii".

Întrucât obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, competența teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1028 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că cererea derivă dintr-un contract de transport, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cu care, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același act normativ, mai este competentă instanța locului de plecare sau de sosire.

Din această perspectivă, competența ar fi putut reveni, ca instanță română, Judecătoriei Cluj Napoca (ca instanță de plecare), însă, trebuie reținut că, pentru toate situațiile prevăzute de art. 113 C. proc. civ., este deopotrivă competentă și instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, respectiv, după caz, celelalte instanțe la care fac referire art. 108-112 Cod proceudră civilă.

Dispozițiile legale anterior evocate prevăd o competență teritorială alternativă, ipoteză în care alegerea între instanțele deopotrivă competente revine reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., și nu poate fi cenzurată nici de pârâtă și nici de către instanță.

Ca atare, odată făcută alegerea de către reclamant, instanța nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, însă, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Cum în prezenta cauză, reclamanta a sesizat cu soluționarea litigiului Judecătoria Buftea, instanță competentă prin raportare sediul pârâtei - Sucursala Otopeni a operatorului de transport B. (din Otopeni, Calea x, Aeroportul Internațional Henri Coandă Terminal Plecări I, județul Ilfov), aceasta a stabilit în mod definitiv competența de soluționare a cererii în favoarea acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea este instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.