ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 118/2026

HOTĂRÂRE

27.01.2026

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 118/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 11.07.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat, pe calea procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, obligarea pârâtei la plata sumei de 250 de euro (echivalentul în RON) și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1026-1033 C. proc. civ., Regulamentul (CE) nr. 261/2004, art. 1566-1586 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 7116 din 04.06.2025, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența privind soluționarea cererii în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

În fundamentarea acestei sentințe, redând o parte din considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene reținute în cauza C-204/08, Judecătoria Buftea a arătat, în esență, că în materia despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

Or, în speță, conform biletelor de transport aerian anexate, rezultă că zborul operat de societatea pârâtă a fost efectuat HHN-CLJ.

Pe cale de consecință, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Cluj Napoca, în a cărei circumscripție se află locul de aterizare a avionului.

Prin sentința civilă nr. 18325/2025 din 02.12.2025, Judecătoria Cluj-Napoca, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea; totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În fundamentarea acestei sentințe s-a reținut, în esență, că, întrucât Judecătoria Buftea nu a procedat la verificarea competenței la 12.02.2025, primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, la care părțile au putut pune concluzii, conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., aceasta nu mai putea, ulterior acestui moment, să admită excepția necompetenței teritoriale și să decline soluționarea cauzei, admiterea ulterioară a excepției de necompetență teritorială realizându-se cu depășirea termenului legal prevăzut pentru verificarea competenței.

Instanța a avut în vedere și paragrafele 63 - 66 din Decizia nr. 31/2019 pronunțată în Recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că, așa cum rezultă din cuprinsul acestor considerente, neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituie o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat.

De asemenea, a reținut că, în prezenta cauză, nu rezultă nici să fi fost pusă în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea invocată de către pârâtă prin întâmpinare, nici să fi fost invocată din oficiu și pusă în discuție o atare excepție la primul termen de judecată.

În plus față de acestea s-a apreciat că, în mod eronat, prima instanță a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată prin întâmpinare, reținând că în materia despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare sau de sosire a avionului, deși competența teritorială de soluționare a cererii aparține instanței de la sediul pârâtului, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 1028 alin. (2) raportat la art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de considerentele relevante în speță, evidențiate în cauza C-204/08 Peter Rehder împotriva C. (ECLI:EU:C:2009:439), contrar celor arătate de instanța învestită inițial, competența teritorială este de ordine privată, iar nu exclusivă, de ordine publică.

Instanța a constatat că prezintă însemnătate și considerentele reținute de Curtea Europeană de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea din data de 31.01.2018, C106-17 Hofsoe (ECLI:EU:C:2018:50), dar și faptul că, în speță, nu se poate aprecia că reclamanta, în calitate de profesionist și pretins cesionar al creanței terțului prejudiciat se află într-o poziție defavorizată față de societatea pârâtă, Regulamentul (CE) nr. 261/2004 fiind aplicabil pasagerilor, iar nu cesionarului creanței, având calitatea de profesionist, așa cum reiese din articolul 3 al acestuia.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea - secția Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului este reprezentat de o cerere de valoare redusă, prin care autoarea demersului judiciar solicită, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004, obligarea pârâtei la plata sumei de 250 de euro (echivalentul în RON) și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.

În cauzele având ca obiect o cerere de valoare redusă, competența teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1028 alin. (2) C. proc. civ.. Dreptul comun în materie de competență îl reprezintă dispozițiile art. 107-112 C. proc. civ.

În speță, se impune a fi arătat că prin hotărârea CJUE din 9 iulie 2009 pronunțată în Cauza C-204/08, la care ambele instanțe aflate în conflict au făcut referire, s-a reținut astfel: art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensații întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 și pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinația într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

Textul din regulamentul european care se referă la sintagmele "instanța locului de plecare sau a locului de sosire a avionului" se interpretează în sensul că este competentă instanța din statul unde se află locul de plecare sau instanța din statul locului de sosire a avionului deoarece rațiunea regulamentului este de a stabili instanța cărui stat membru al uniunii va fi competentă să soluționeze un litigiu cu element de extraneitate intracomunitar. Odată stabilit statul a cărui instanță este competentă a soluționa cererea, determinarea competenței materiale și teritoriale a instanței din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.

Totodată, trebuie menționat că rațiunea instituirii competenței arătate anterior este dată de necesitatea protecției consumatorului, Regulamentul (CE) nr. 261/2004 fiind aplicabil pasagerilor, iar nu cesionarului creanței, având calitatea de profesionist.

Or, în cauză, reclamanta A. S.A. este cesionara pretențiilor reprezentând despăgubiri, și nu beneficiarul direct al serviciilor de transport aerian, această societate desfășurând o activitate profesională în domeniul recuperării creanțelor.

În aceste condiții, competența teritorială este de ordine privată și se stabilește potrivit regulilor de drept comun ce guvernează activitatea unei sucursale situate în România a unei persoane juridice cu sediul într-un alt stat al Uniunii Europene; aceasta este situată în Otopeni, jud. Ilfov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Buftea.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 109 C. proc. civ., conform cărora: "cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta".

În consecință, în condițiile în care prezenta acțiune are ca obiect o cerere de valoare redusă, competența teritorială fiind de ordine privată, Judecătoriei Buftea îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea - secția Civilă.