ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1749/2025

HOTĂRÂRE

15.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1749/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 12.12.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat, pe calea procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, obligarea pârâtei la plata sumei de 250 de euro (echivalentul în RON) și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1716 RON, constând în taxă judiciară de timbru (50 RON) și onorariu avocațial (1666 RON).

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 979 din data de 29.01.2025, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Judecătoriei Iași.

Instanța a făcut trimitere la cauza C-204/08 și a reținut că în materia despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

Or, în speță, conform biletelor de transport aerian aflate la dosar, rezultă că zborul operat de societatea pârâtă a fost efectuat IAS-CPH, iar locul de plecare a avionului se află în circumscripția Judecătoriei Iași.

2.2. Prin sentința nr. 11066 din data de 17 iulie 2025, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit hotărârii pronunțată de Curte în cauza C-204/08 Peter Rehder împotriva C. competența este una alternativă, la alegerea reclamantului.

Arată instanța că sunt aplicabile prevederile art. 107 alin. (1) și art. 116 C. proc. civ., reclamantul înțelegând să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Buftea în virtutea regulii generale de competență (pârâtul având sediul în oraș Otopeni, jud. Ilfov).

De asemenea, alegerea instanței competente s-a putut realiza doar la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nemaifiind posibilă exprimarea opțiunii la primul termen de judecată, chiar dacă competența era una de ordin privat.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru considerentele expuse în continuare:

Conflictul de competență s-a ivit între Judecătoria Buftea și Judecătoria Iași, ambele instanțe declarându-se necompetente teritorial să soluționeze cererea formulată în cauză, având ca obiect obligarea pârâtei B. la plata sumei de 250 de euro (echivalentul în RON) și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1.716 RON, constând în taxă judiciară de timbru (50 RON) și onorariu avocațial (1.666 RON).

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor procedurale în materia competenței teritoriale în litigiile având ca obiect compensație întârziere/anulare zbor, conform dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 261/2004.

Astfel, Judecătoria Buftea a reținut că în materia despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare (Iași) sau de sosire a avionului (Copenhaga).

Pe de altă parte, Judecătoria Iași a reținut că, în speță, nu este incidentă o competență teritorială exclusivă, ci una de ordine privată, la alegerea reclamantului, fiind incidente prevederile art. 107 și art. 116 C. proc. civ.

Se constată că reclamanta a formulat pretenția împotriva unei persoane străine, având naționalitatea unui stat membru al Uniunii Europene și un sediu secundar în România, fiind sesizată instanța competentă teritorial de la sediul secundar al pârâtei, Judecătoria Buftea, astfel încât devin aplicabile prevederile art. 7 pct. 5 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială, potrivit cărora:

"o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru: (...) în privința unei contestații rezultate din activitatea unei sucursale, a unei agenții sau a unei alte unități, în fața instanțelor de la locul unde se află sucursala, agenția sau unitatea în cauză", dar și prevederile art. 1066 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "sub rezerva situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii".

Obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, în care competența teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1028 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea derivă dintr-un contract de transport, fiind, astfel, atrasă incidența art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același act normativ, mai este competentă instanța locului de plecare sau de sosire. Din această perspectivă, competența ar fi putut reveni, ca instanță română, Judecătoriei Iași.

Dispozițiile legale anterior evocate prevăd o competență teritorială alternativă, ipoteză în care alegerea între instanțele deopotrivă competente revine reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ., și nu poate fi cenzurată nici de pârâtă și nici de către instanță.

Ca atare, odată făcută alegerea de către reclamant, instanța nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, însă, deopotrivă, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Cum în prezenta cauză, reclamanta a înțeles să sesizeze cu soluționarea litigiului Judecătoria Buftea, instanță competentă prin raportare sediul pârâtei - Sucursalei Otopeni a operatorului de transport B. (din Otopeni, Calea x, Aeroportul Internațional Henri Coandă Terminal Plecări I, birourile 1-7, județul Ilfov), acesta a stabilit în mod definitiv competența de soluționare a cererii în favoarea acesteia.

Distinct de cele menționate anterior, chiar dacă reclamantul ar fi sesizat o instanță necompetentă, prin raportare la art. 129 alin. (2) pct. 3 și alin. (3) C. proc. civ., invocarea excepției se putea face doar de către pârât prin întâmpinare, potrivit art. 130 alin. (3) din același cod, necompetența fiind de ordine privată.

Din actele și lucrările dosarului reiese că acțiunea a fost comunicată pârâtei la data de 21.12.2023, iar la 20.09.2024, cu depășirea termenului legal de 30 de zile instituit de prevederile art. 1030 alin. (4) C. proc. civ., partea a formulat cererea intitulată "întâmpinare/concluzii scrise" prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor române (respinsă de instanță la termenul din 29.01.2025) și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea.

Atât timp cât pârâta nu a invocat în termen excepția necompetenței teritoriale, iar instanța a invocat din oficiu această excepție, ținând cont că procedura de judecare a cererii cu valoare redusă s-a desfășurat în scris și în întregime în camera de consiliu, fără citarea părților, prin alegerea făcută de reclamantă, soluționarea cauzei rămâne în competența instanței pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, în favoarea acesteia operând o prorogare de competență.

Altfel spus, dat fiind impedimentul legal ce operează cu privire la instanța învestită cu soluționarea cauzei în sensul imposibilității invocării din oficiu a necompetenței de ordine privată, prin introducerea cererii de chemare în judecată la una din instanțele competente, competența teritorială se fixează în favoarea acelei instanțe, orice altă instanță devenind necompetentă.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea este instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.