ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 329/2026

Ședința publică din data de 25 februarie 2026

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 11.01.2023, sub nr. x/2023, astfel cum a fost precizată în data de 17.02.2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 8240,5 RON, cu titlu de despăgubiri materiale.

Prin sentința civilă nr. 371/17.01.2024 pronunțată de Judecătoria Constanța a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B..

Prin decizia civilă nr. 1483/20.12.2024, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta C. și a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 371/17.01.2024 pronunțate de Judecătoria Constanța.

Prin decizia civilă nr. 150R/17.06.2025, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanții C. și A., împotriva deciziei civile nr. 1483/20.12.2024 a Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții C. și A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă.

Prin cererea de recurs, recurenții au prezentat situația de fapt a litigiului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. dispun în sensul că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În speță, recurenții au formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 150R/17.06.2025 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanții C. și A., împotriva deciziei civile nr. 1483/20.12.2024 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, ce a soluționat apelul declarat de aceștia împotriva sentinței pronunțate de prima instanță.

În cuprinsul deciziei recurate, instanța a reținut, în esență, că părțile au formulat inițial cerere de apel ce a fost soluționată prin decizia civilă nr. 1483/20.12.2024 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, iar ulterior, au formulat, din nou, cerere de apel care, raportat la considerentele Deciziei nr. 19/2016 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, nu a fost recalificat în recurs întrucât instanța de apel (Tribunalul Constanța) a indicat corect calea de atac de urmat.

Totodată, din partea introductivă a deciziei recurate reiese că instanța de apel a pus în discuție admisibilitatea căii de atac în raport cu prevederile art. 457 alin. (4) C. proc. civ. și cu considerentele Deciziei RIL nr. 19/2016, iar recurentul a precizat expres că prin cererea nouă de apel, care este admisibilă, dorește să dovedească fapta ilicită a intimatului.

În acest context, întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unui apel inadmisibil, Înalta Curte reține ca fiind inadmisibil recursul ce vizează hotărârea ce a soluționat o cale de atac neprevăzută de lege, având în vedere că în dreptul procesual român sistemul căilor de atac este guvernat de principiul legalității, respectiv al unicității.

Potrivit principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.

Prin urmare, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este pronunțată în soluționarea unui apel inadmisibil, partea nu are deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că o cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri o singură dată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții C. și A. împotriva deciziei nr. 150/C din 17 iunie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții C. și A. împotriva deciziei nr. 150/C din 17 iunie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.