Decizia nr. 328/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1046/2024 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în data de 20 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa RA, să se constate că actul juridic - contractul de închiriere nr. x/11.03.1999 are natura unei convenții bilaterale de vânzare-cumpărare, conform voinței reale a părților, și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, cu privire la vânzarea bunului-imobil situat în Mun. București, Bld. Octavian Goga nr. 8, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 15 și art. 126 din Constituția României, art. 1, art. 977 și urm., art. 1073 și urm., art. 1294 și urm. din C. civ. de la 1864, art. 24, art. 192 și urm., art. 223, art. 293-294, art. 411, art. 434, art. 453 și art. 517 C. proc. civ.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 1046 din 12 iulie 2024, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiate, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa RA.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 67A din 4 februarie 2025, Curtea de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1046 din 12 iulie 2024 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, ca nefondat.

Cererea de recurs Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea cererii, recurenta a invocat aplicarea greșită a art. 977 și urm., art. 1073 și urm., art. 1294 C. civ. de la 1864, cu privire la analiza naturii contractului de închiriere nr. x/11.03.1999, iar în continuare a redat situația de fapt a litigiului.

Apărările formulate în cauză În data de 9 octombrie 2025, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de nelegalitate, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând excepția netimbrării, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiași articol statuează în sensul că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta și de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea. În speță, prin rezoluția de primire s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 4258,81 RON, în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. f) coroborate cu art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. Obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost adusă la cunoștința recurentei prin adresa emisă în 8 septembrie 2025 și comunicată în 11 septembrie 2025, potrivit dovezii de înmânare de la dosarul de recurs. Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, recurenta nu a formulat cerere de reexaminare, după cum nu a formulat nici cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru. Întrucât recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 24 alin. (2) O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este legal timbrat, astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se impune sancțiunea anulării acestuia.