ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 318/2026

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă și de proprietate intelectuală la 07 martie 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.R.L. și C. S.R.L., solicitând, în temeiul art. 192 C. proc. civ. raportat la art. 31 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție și art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, constatarea încălcării, de către pârâte, a drepturilor conferite de Brevetul de invenție nr. x.07.2020; obligarea, în solidar, a pârâtelor la plata sumei de 734.800 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea Brevetului, precum și a dobânzii legale la această sumă, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective a debitului principal; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de prezentul litigiu.

În drept, a invocat dispozițiile art. 192, art. 298 alin. (1), art. 330 C. proc. civ., art. 31 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.

2.1. Prin sentința civilă nr. 403 din 25 iunie 2025, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtele S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. prin întâmpinări, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirii pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor sale recunoscute de Brevetul de invenție nr. x.07.2020, cu titlul Construcție din elemente prefabricate curbe, din beton armat (Anexa nr. 3), fiind vorba de o acțiune în contrafacere brevet, care are natura juridică a unei acțiuni în răspundere civilă delictuală.

Or, în materia răspunderii delictuale, competența teritorială este una alternativă, între sediul pârâtului, conform art. 107 C. proc. civ., și locul săvârșirii faptei ilicite sau a producerii prejudiciului, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., ambele criterii indicând ca instanță competentă teritorial Tribunalul Hunedoara, care este deopotrivă și instanța de la sediul pârâtei C. S.R.L., însă, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a înțeles să sesizeze instanța de la sediul său, unde s-ar fi produs prejudiciul.

Cum prejudiciul pretins vizează executarea de către pârâți a unei lucrări în localitatea Hațeg, județul Hunedoara, lucrare care ar fi încălcat drepturile conferite reclamantei de Brevetul de invenție nr. x/30.07.2020 prin contrafacerea obiectului acestuia, eventuala pierdere patrimonială nu putea surveni decât la locul executării lucrării, ce constituie pretinsa faptă ilicită, raționament ce răspunde, de altfel, cerințelor de facilitate a administrării probelor și organizare utilă a justiției, fiind lipsit de sens ca judecata să se desfășoare la sediul reclamantei, în condițiile în care părțile au solicitat administrarea unui probatoriu complex, inclusiv a probei cu expertiză tehnică de specialitate.

Raportându-se la cele statuate în decizia nr. 21/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în legătură cu o problemă similară legată de determinarea instanței competente alternativ în raport de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în paragrafele 66-69, instanța a concluzionat că locul producerii pretinsului prejudiciu coincide cu locul executării lucrării în temeiul Contractului de lucrări nr. x din 20.12.2022, respectiv localitatea Hațeg, județul Hunedoara.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1322 din 18 decembrie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția civilă și de proprietate intelectuală; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Hunedoara și Tribunalul Dolj; în temeiul art. 134 C. proc. civ. a dispus suspendarea cauzei și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că întrucât acțiunea introductivă are natura juridică a unei acțiuni în răspundere delictuală, reclamanta are posibilitatea de alegere între instanțele competente alternativ, optând pentru incidența prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., respectiv între instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul.

În speță, reclamanta a înțeles să sesizeze instanța în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul, respectiv Tribunalul Dolj, unde își are sediul (Craiova) și se repercutează dauna materială suferită, localitatea Hațeg fiind doar locul săvârșirii faptei.

Astfel, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar instanța nu se poate dezînvesti prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu sau la cererea pârâtului, după cum, nici reclamantul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin acțiunea în răspundere civilă delictuală (acțiune în contrafacere), reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtelor B. S.R.L și C. S.R.L. la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor conferite de Brevetul de invenție nr. x.07.2020, cu titlul Construcție din elemente prefabricate curbe, din beton armat (Anexa nr. 3).

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în realizarea lucrării ce face obiectul Contractului de achiziție publică nr. x încheiat cu CNAIR S.A. - "Reamenejare intersecție DN 66 km 180+555 cu sens giratoriu în localitatea Hațeg - Servicii de proiectare faza P.A.C., P.T., Asistență tehnică din partea proiectantului și execuție lucrări‟, asocierea celor două pârâte ar fi încălcat drepturile conferite de brevet, fiind identificate preluări neautorizate ale revendicărilor din brevet în ce privește elementele modulare prefabricate curbe de beton.

În legătură cu pretențiile afirmate, reclamanta a invocat dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în virtutea cărora are opțiunea de alegere între instanțele competente alternativ, astfel că, în speță, fiind vorba de o acțiune în contrafacere brevet, a înțeles să sesizeze instanța de la sediul său, unde s-a produs prejudiciul.

Înalta Curte observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în sensul că Tribunalul Dolj a apreciat că locul producerii pretinsului prejudiciu coincide cu locul executării lucrării (al faptei ilicite), pe când Tribunalul Hunedoara a apreciat că locul producerii prejudiciului este sediul reclamantei, unde se repercutează dauna materială suferită de aceasta.

În materia răspunderii civile delictuale, legiuitorul instituie o competență teritorială alternativă, în sensul că reclamantul poate introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie la instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile izvorâte dintr-o asemenea faptă, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., dreptul de alegere între instanțele competente alternativ revenind reclamantului prin prisma art. 116 C. proc. civ.

În speță, reclamanta a pretins repararea unui prejudiciu pe care l-ar fi încercat prin executarea de către pârâte a unei lucrări în localitatea Hațeg, județul Hunedoara, prin executarea căreia s-ar fi încălcat drepturile conferite acesteia prin Brevetul de invenție nr. x.07.2020, prin contrafacerea obiectului acestuia.

Fiind vorba de o acțiune în contrafacere brevet, care are natura juridică a unei acțiuni în răspundere civilă delictuală, decelarea celor două criterii prevăzute de norma înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. trebuie realizată în mod particular în funcție de conținutul și circumstanțele săvârșirii faptei ilicite, care pot însemna o suprapunere a locului săvârșirii faptei ilicite cu cel al producerii prejudiciului și nu existența lor separată.

Or, în circumstanțele concrete ale cauzei, pierderea pecuniară pretinsă nu poate fi disociată de locul executării lucrării în discuție, întrucât acesta reprezintă locul unde se conturează în mod cert efectul negativ al faptei ilicite constând în încălcarea drepturilor reclamantei conferite de brevet prin realizarea lucrării ce face obiectul Contractului de achiziție publică nr. x, respectiv localitatea Hațeg, județul Hunedoara, neexistând nicio rațiune pentru a aprecia că sediul reclamantei este locul unde s-a produs prejudiciul solicitat. Acest ultim loc este legat de consecințele economice negative ulterioare producerii prejudiciului ce se vor reflecta în patrimoniul reclamantei.

De altfel, acest raționament se circumscrie jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, în sensul că noțiunea de "faptă prejudiciabilă‟, care se referă atât la locul unde a survenit prejudiciul, cât și la locul evenimentului cauzal, nu poate fi interpretată în mod extensiv, astfel încât să includă orice loc unde pot fi resimțite consecințele prejudiciabile ale unui fapt care a cauzat deja un prejudiciu survenit în mod efectiv în alt loc (cauza Marinari, C-364/94).

Totodată, Curtea a statuat că locul materializării prejudiciului este acela în care fapta generatoare își produce efectele prejudiciabile, cu alte cuvinte, acela în care se manifestă în mod concret prejudiciul antrenat de produsul în litigiu (cauza Bier versus Minele de potasiu din Alsacia, C-21/76), iar în materia drepturilor de proprietate intelectuală, locul producerii prejudiciului poate fi diferit de locul producerii evenimentului cauzator de prejudicii, dar, în funcție de modalitatea în care se pretinde încălcarea fiecărui drept inclus în drepturile de autor - reproducere, distribuire, copiere (cauza Pinckney împotriva KDG Mediatech AG, C-170/12).

Este de menționat, în acest context, și decizia nr. 21 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1114 din 23 noiembrie 2021, prin care instanța supremă, sesizată cu o problemă similară legată de determinarea instanței competente alternativ, în raport de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., a statuat că pierderea patrimonială survine chiar la locul săvârșirii faptei ilicite, prin producerea unui prejudiciu instantaneu, astfel că stabilirea competenței în funcție de acesta răspunde și cerințelor de facilitare a administrării probelor și de organizare utilă a justiției, iar sediul reclamantului, ca loc în care se reflectă efectele patrimoniale ale faptei ilicite, este nerelevant din perspectiva aplicabilității dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., întrucât nu poate constitui loc al săvârșirii faptei ilicite și nici loc al producerii prejudiciului.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că locul producerii pretinsului prejudiciu concide cu locul săvârșirii faptei ilicite constând în executarea lucrării în temeiul Contractului de achiziție publică nr. x, respectiv localitatea Hațeg, județul Hunedoara, în raport cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 prima teză C. proc. civ., Înalta Curte constată că Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, este instanța competentă teritorial să soluționeze acțiunea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hundeoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2026.