ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 311/2026

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului B., în baza titlului executoriu - Contractul de credit bancar nr. x din 17 iulie 2023, modificat prin Act Adițional FN din 19 februarie 2024 pentru recuperarea sumei de 199.999,99 RON cu titlu de debit și 4.469,73 RON reprezentând dobândă, comision, alte creanțe.

În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Prin încheierea nr. 520 din 22 octombrie 2025, Judecătoria Bicaz a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz (în considerentele hotărârii menționându-se că declinarea competenței va opera în favoarea Judecătoriei Buftea).

În fundamentarea acestei soluții, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 666 alin. (1), astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 1/2016, raportat la art. 651 din același act normativ, precum și a dispozițiilor art. 126 alin. (1) teza finală C. proc. civ., Judecătoria Bicaz a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare silită este cea în a cărei circumscripție se află sediul debitoarei principale C. S.R.L., cu sediul în Corbeanca, Tamasi, județul Ilfov, ținând cont de faptul că procedurile de executare silită au fost demarate împotriva acestei debitoare.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Buftea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 12587 din 18 decembrie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, reținând incidența dispozițiilor art. 666 raportat la cele ale art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța a constatat că, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului B., astfel cum rezultă din verificările efectuate, se afla în comuna Ceahlău, sat Ceahlău, FN, județul Neamț, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Bicaz, luând în considerare faptul că cererea de încuviințare executare silită îl vizează în mod exclusiv pe acest debitor, care este garantul fidejusor din titlul executoriu, neregăsindu-se în cauză situația premisă a dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Cotractul de credit bancar nr. x din 17 iulie 2023, modificat prin Act Adițional FN din 19 februarie 2024, pentru recuperarea sumei de 199.999,99 RON cu titlu de debit și 4.469,73 RON reprezentând dobândă, comision, alte creanțe, la cererea creditoarei D. împotriva debitorului B., în calitate de garant fideiusor.

Înalta Curte constată că Judecătoria Bicaz și Judecătoria Buftea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei având ca obiect încuviințare executare silită, prezentul conflict de competență fiind generat de modalitatea în care cele două instanțe au înțeles să aplice dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Bicaz a determinat competența de soluționare a cauzei prin raportare la sediul debitorului principal din contractul de credit, pe când Judecătoria Buftea a reținut competența instanței de la domiciliul persoanei împotriva căreia a fost formulată cererea de încuviințare a executării silite, care are calitatea de fidejusor în același contract.

În speță, contractul de credit pentru investiții Start-Up Nation nr. x din 17 iulie 2023 a fost încheiat între creditoarea D., debitoarea C. S.R.L., în calitate de împrumutat, și B., în calitate de garant fideiusor, prin care ultimul a garantat în favoarea creditoarei executarea obligațiilor de plată a creditului, a dobânzilor și a celorlalte cheltuieli aferente asumate de către debitoarea C. S.R.L.

Din perspectiva fazei executării silite, Înalta Curte reține că atât împrumutatul, cât și garantul, fie el fideiusor sau ipotecar, au calitatea de debitori în sensul dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., din raportul juridic substanțial.

Totodată, are în vedere și dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul", cât și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, cu referire la terții garanți, care stabilesc că "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

În acest context legal, se reține că în faza executării silite creditorul poate urmări concomitent sau, după caz, separat, și bunurile fideiusorilor. Astfel, de esența executării silite este faptul că aceasta este pornită împotriva fiecărui debitor principal sau terț garantat, în mod distinct, câtă vreme se efectuează acte de executare cu privire la fiecare patrimoniu în parte, însă pentru stabilirea instanței de executare interesează domiciliul debitorului împotriva căruia s-a formulat cererea de încuviințare a executării silite, în limitele principiului disponibilității.

Cum cererea de executare silită formulată de către creditoarea D. s-a îndreptat numai împotriva garantului fideiusor B., care și-a asumat prin contractul de credit, reprezentând titlu executoriu, obligația de a rambursa creditul, precum și plata dobânzilor și a celorlalte cheltuieli aferente care derivă din contract, calitatea de debitor în procedura execuțională în discuție revine acestuia din urmă și nu împrumutatului C. S.R.L.

O atare împrejurare nu justifică incidența art. 112 alin. (1) C. proc. civ. și stabilirea instanței competente în funcție de debitorul principal, aceste dispoziții legale putând fi aplicate prin analogie doar pentru ipoteza în care cererea de încuviințare a executării silite vizează atât debitorul principal, cât și debitorii accesorii. O interpretare contrară ar avea drept consecință stabilirea întotdeauna a instanței competente în funcție de domiciliul debitorului, chiar dacă acesta nu este urmărit de către creditor.

În realitate, în această fază a procesului civil, competența teritorială specială se stabilește prin raportare la domiciliul fiecărei persoane executate, de vreme ce art. 651 alin. (1) C. proc. civ. constituie o normă juridică edictată în favoarea celui urmărit.

Având în vedere că domiciliul debitorului B., persoana fizică împotriva căreia a fost formulată cererea de executare silită de către creditoarea D., în perioada 08 noiembrie 2018 - prezent, s-a situat în comuna Ceahlău, sat Ceahlău, județul Neamț, potrivit fișei de interogare a bazei de date DEPABD, aflate la dosarul nr. x/2025 al Judecătoriei Buftea, deci și la data sesizării organului de executare (18 august 2025), localitate situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Bicaz, conform H.G. nr. 1217/2023 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2026.