ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 260/2026

Ședința publică din data de 12 februarie 2026

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Prin decizia civilă nr. 2279 din 09 decembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2025, a fost anulată, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 856 din 2 aprilie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă în dosarul nr. x/2019 în contradictoriu cu intimații B. și C..

A fost obligată contestatoarea A. la plata sumei de 6046,83 RON către intimatul B., cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva deciziei civile nr. 2279 din 09 decembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2025, a formulat cerere de revizuire A., solicitând admiterea cererii de revizuire și anularea respectivei decizii.

În esență, revizuenta a învederat că, deși i-a fost anulată contestația în anulare, ca netimbrată, la data de 02 octombrie 2025, a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 119 RON pusă în vedere de instanță, astfel cum rezultă din chitanța nr. x din 02.10.2025, autorizată prin codul 459834, respectiva taxă fiind efectuată prin serviciul digitaljust.ro, dovada plății fiind transmisă apărătorului său de la acel moment.

A arătat că nu cunoaște dacă dovada achitării taxei judiciare de timbru a ajuns la dosar în timp util întrucât apărătoarea sa s-a îmbolnăvit, necesitând tratament medical de urgență și nu a putut fi contactată.

Mai expune că a apelat la serviciile juridice ale unui alt avocat cu două zile înainte de termenul de judecată din data de 09 decembrie 2025, căruia nu i-a comunicat de taxa de timbru, fiind convinsă că dovada achitării acesteia se afla deja la dosar și obligația este îndeplinită. Având în vedere termenul scurt în care apărătorul său a fost angajat, acesta a solicitat, în scris, instanței de judecată acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării și exercitării efective a dreptului la apărare, dat fiind și faptul că la data de 09 decembrie 2025 a fost primul termen de judecată, însă instanța de judecată a anulat ca netimbrată contestația în anulare formulată.

Având în vedere că taxa de timbru a fost achitată anterior anulării contestației în anulare, precum și că înscrisul doveditor al plății există, solicită admiterea cererii de revizuire și anularea deciziei respective.

În drept, și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 6 CEDO, art. 21 din Constituția României.

Intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, sub aspectul admisibilității sale, prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce dispun că revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

Indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire. Astfel cum dispune acest text legal, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege, iar condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Verificând motivul de revizuire invocat (art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.) în raport cu hotărârea atacată - decizia civilă nr. 2279 din 09 decembrie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se constată că prin respectiva decizie a fost anulată, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 856 din 2 aprilie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Cât privește noțiunea de "hotărâre care evocă fondul", aceasta include și hotărârile date în fond, ca urmare a admiterii unei contestații în anulare.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

În cauză, contestația în anulare formulată a fost anulată ca netimbrată, astfel că hotărârea pronunțată nu îndeplinește condiția de a evoca fondul, cererea de revizuire formulată fiind, așadar, inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

În consecință, în temeiul art. 451 alin. (2) coroborat cu art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuenta A. să plătească intimatului B. suma de 6000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reduse - onorariu avocat achitat conform documentelor justificative de la dosar, raportat la complexitatea cauzei, la faptul că s-a acordat un singur termen de judecată în cauză, precum și la apărările formulate prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2279 din 09 decembrie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2025.

Obligă revizuenta A. la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 6000 RON către intimatul B., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2026.