ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2169/2025

Ședința publică din data de 2 decembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în data de 23 iunie 2025, sub nr. x/2025, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei nr. 1012 din 7 mai 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024 și care a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 vechiul C. proc. civ., actual art. 503 alin. (2) pct. 2 și pct. 3 C. proc. civ. – când hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale, sau când din greșeală, instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Astfel, contestatorul a arătat că la data de 15.11.2022 instanța de judecată a Tribunalului Botoșani a înregistrat un nou dosar nr. x/2022 în care s-a admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței nr. 2/03.01.2022 a Judecătoriei Săveni în contradictoriu cu intimații pârâții B., C., D. și intimat reclamant E.. A anulat sentința nr. 2/03.01.2022 a Judecătoriei Săveni și a reținut cauza pentru judecata fondului.

La data de 31.01.2022 acesta a formulat și declarat apel la Tribunalul Botoșani, dosar nr. x/2013 din 13.03.2013, având ca obiect partaj judiciar înregistrat pe rolul instanței de judecată a Tribunalului Botoșani sub nr. x/2022. Ulterior la data de 21.04.2022, Tribunalul Botoșani a emis comunicare adresă cu obligația de a achita Stima de 360 RON = 50% din valoarea taxei judiciare achitată de reclamant din ajutorul public judiciar.

În acest dosar, Tribunalul Botoșani a pronunțat decizia nr. 449/03.11.2022, prin care a fost admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 2/03.01.2022 a Judecătoriei Săveni și a anulat-o și a reținut cauza pentru judecata fondului.

Ulterior, la data de 15.11.2022 Tribunalul Botoșani a admis apelul declarat de apelantul A. după casarea dosarului nr. x/2022 prin care a făcut un dosar nou distrugând toate probele din primul dosar favorizând făptuitorul. Totodată, aceasta din 5 contracte de vânzare — cumpărare consemnate a avut în vedere doar unul singur nr. 539/03.07.2003, omițând contractele de vânzare-cumpărare nr. x/06.03.2003, nr. y/15.12.2004, nr. 3509/-3.12.2007, certificatul de moștenitor nr. x/14.08.2012, toate fiind acte comune. Astfel, dacă ambii soți defuncți au decedat la data de 06.11.2012, respectiv tatăl contestatorului și la data de 13.12.2012 mama contestatorului, nu este clară modalitatea de moștenire a unuia față de celălalt în cotele reținute de instanță, respectiv de 5/8 și 1/2.

Legea moștenirii art. 972 C. proc. civ. prevede că soțul supraviețuitor revendică o cotă de 1/4 si 1/2 din cota soțului decedat în cazul în care s-a dezbătut succesiunea între soți, în speță succesiunea de pe urma soților decedați revine 75% descendenților. Mai arată că intimații E., B. și D., în mod fraudulos, au dat declarații notariale de opinie succesorală anticipate 14.02.2013 versus 13.03.2013 susținând că donează partea lor reclamantului.

Contestatorul mai menționează că la baza cererii de chemare în judecată din data de 13.03.2013 înregistrată sub nr. x/2013 pe rolul Judecătoriei Săveni la baza acestei cereri stă certificatul de moștenitor nr. x/31.07.1990 titulară F. și G. inițiala I. evidentă de la tatăl defunctei H. unde sunt consemnate cotele de 5/8 și 1/2, acesta fiind act fals – controversat deoarece casa respectivă nu mai există, fiind demolată prin dnul 2002 - 2003.

Contestatorul mai face referire la art. 339 C. civ., art. 1103 C. civ., art. 1115 C. civ., art. 1214 C. civ., art. 1650 C. civ.

Prin decizia nr. 1012 din 7 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 179 din data de 18 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că acțiunea pe fond care a inițiat prezentul demers judiciar a fost introdusă la data de 13 martie 2013 și a fost înregistrată sub nr. x/2013 și a avut ca obiect dezbatere succesiune, drept urmare, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în litigiul pendinte sunt aplicabile dispozițiile Noului C. proc. civ., care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, astfel, prezenta contestație în anulare va fi analizată în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 și pct. 3 C. proc. civ. – articolul corespondent art. 318 din vechiul C. proc. civ. invocat de către contestator în cuprinsul prezentei căi de atac formulate.

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. care constituie temeiul de drept al cererii pendinte, noțiunea de greșeală materială reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale, de stabilire a caracterului subsumabil prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a criticilor formulate sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greșit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greșit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului, a memoriului de recurs sau reaprecierea probelor.

În speță, prin decizia nr. 1012/7 mai 2025 a cărei anulare se solicită, Înalta Curte a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 179 din data de 18 septembrie 2024, prin care, la rândul său, Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de contestator împotriva deciziei civile nr. 115 din data de 21 mai 2024 a Curții de Apel Suceava.

Prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac, contestatorul reiterează aspectele care țin de fondul litigiului dedus judecății, respectiv modalitatea în care instanțele de fond au soluționat litigiul dintre părți având ca obiect dezbatere succesiune, în dosarul nr. x/2022, criticând în esență, cuantumul și modalitatea de atribuire a cotelor succesorale dintre contestator și intimați, acesta neformulând nicio critică concretă cu referire la soluția deciziei nr. 1012/7 mai 2025 pronunțată de către Înalta Curte, în dosarul nr. x/2024 care să poată fi circumscrisă notiunii de eroare materială, în înțelesul expus anterior.

Din analiza considerentelor deciziei atacate se constată că instanța de recurs și-a argumentat soluția de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat de către contestator reținând că decizia nr. 115/21 mai 2024 și care a fost pronunțată într-o procedură care a avut ca obiect o contestație în anulare este o hotărâre definitivă în raport cu dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. și a art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și, în consecință, față de prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., și decizia nr. 179 din data de 18 septembrie 2024 este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

În acest context al analizei, evidențiate de considerentele deciziei atacate prin contestația în anulare pendinte, criticile expuse de către contestator în fundamentarea acestei căi de atac sunt unele care se referă la pretinse erori de judecată imputate instanțelor de fond și nu instanței de recurs, la chestiuni de fond deduse judecății în cadrul ciclurilor procesuale anterioare, respectiv critici de nelegalitate și de netemeinicie a soluțiilor pronunțate în litigiile inițiate de acestea, pe care, cu nesocotirea regimului special ce guvernează calea extraordinară de atac a contestației în anulare, acesta le aduce hotărârii contestate, hotărâre care nici măcar nu a soluționat fondul raporturilor litigioase abordate în motivarea contestației în anulare.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. Contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel-recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental."

De asemenea, Curtea a subliniat permanent că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție (Cauza Mitrea împotriva României).

Referitor la motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în raport cu formularea clară a acestui text, rezultă că această cale extraordinară de atac nu este admisibilă decât în cazul în care instanța de recurs, respingând în totalitate sau admițând în parte recursul, a omis analizarea unui motiv de recurs ce ar fi putut conduce la admiterea în tot a acestuia, iar nu și atunci când instanța a respins recursul în temeiul unei excepții procesuale, cum este în cauza dedusă judecății, deoarece numai în cazul analizei pe fond a recursului este posibil să se omită analizarea unui motiv de recurs.

Or, având în vedere că, în cauză, Înalta Curte s-a pronunțat în sensul inadmisibilității căii de atac declarate de către contestator, soluție care a făcut de prisos o analiză pe fond a aspectelor invocate de către acesta, soluția de respingere ca inadmisibil a recursului nefiind una dată în urma judecății pe fond a respectivei căi de atac, adică în urma unei judecăți efectiv realizate de respectiva instanță de control judiciar relativ la criticile care au fost formulate de contestator, ci urmare a examinării legalității căii de atac exercitate, se constată că nici dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt incidente în speță.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 1012 din 7 mai 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul x/2024

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 1012 din 7 mai 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul x/2024

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.