Decizia nr. 183/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă

Circumstanțele cauzei Pe rolul Curții de Apel București – secția a IV-a civilă a fost înregistrată, la 30 decembrie 2024, sub nr. x/2024, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 692R din 1 noiembrie 2024, pronunțate de secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a aceleiași instanțe în dosarul nr. x/2012. Prin încheierea din camera de consiliu din 27 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea privind acordarea ajutorului public judiciar, formulată de petentul A.. Prin încheierea din camera de consiliu din 6 iunie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 27 martie 2025, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2024.

Recursul Împotriva încheierii din camera de consiliu din 6 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, petentul A. a declarat recurs, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică.

Apărările formulate în cauză Legal citată, intimata B. nu a formulat întâmpinare. Însă, la 5 februarie 2026, a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, precum și amendarea judiciară a recurentului, în baza dispozițiilor art. 187 C. proc. civ. și a celor ale art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Procedura desfășurată la Înalta Curte de Casație și Justiție Recursul a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8, atribuindu-i-se termen automat, în ședința publică din 5 februarie 2026. La acest termen de judecată, conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a rămas cu prioritate în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocate de intimată prin raportate la dispozițiile art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție 5.1. Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului în raport de prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., invocată de către intimată prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, Înalta Curte constată următoarele: Obiectul recursului poartă asupra încheierii din camera de consiliu din 6 iunie 2025, pronunțate în dosarul nr. x/2021, prin care Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 27 martie 2025, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2024. Potrivit dispozițiilor art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, "(1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. (2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. (3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă." Aceste prevederi normative relevă faptul că cererea de reexaminare, prevăzută de art. 15 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 51/2008, este singura cale de atac prevăzută de lege, prin care pot fi cenzurate existența și întinderea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, astfel că recursul declarat împotriva unei încheierii irevocabile, prin care a fost respinsă cererea privind acordarea ajutorului public judiciar este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a fi supusă acestei căi de atac, întrucât dreptul de exercitare a fost epuizat. Ca atare, măsura privitoare la taxa judiciară de timbru devine irevocabilă prin soluționarea cererii de reexaminare. Pe cale de consecință, încheierea din camera de consiliu din 6 iunie 2025, pronunțată de către Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de recurent împotriva încheierii din camera de consiliu din 27 martie 2025, pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2024 este irevocabilă, nefiind susceptibilă de reformare în calea extraordinară de atac a recursului. În aceste condiții, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Această regulă se degajă și din dispozițiile art. 129 din Constituția României, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității, invocată de către intimată, este întemeiată, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 6 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021 fiind inadmisibil. 5.2. În ceea ce privește cererea de amendare judiciară a recurentului, formulată de către intimată, Înalta Curte o respinge pentru următoarele considerente: Prin concluziile scrise depuse la 5 februarie 2026, intimata B. a solicitat amendarea judiciară a recurentului, în baza prevederilor art. 187 C. proc. civ. și ale art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008, în esență, pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale și abuzul de a folosi instituțiile ajutorului public judiciar și reexaminării în scopul de a amâna punerea în executare a hotărârilor definitive pronunțate în litigii anterioare, de a paraliza cursul judecății în dosarele pendinte, precum și de a extrage cauzele din sfera de competență a instanțelor de fond, pentru a temporiza soluționarea lor. Înalta Curte constată că dispozițiile art. 108 1 C. proc. civ. reglementează posibilitatea aplicării unei amenzi judiciare părții care acționează cu rea-credință în timpul procesului, prin exercitarea drepturilor procesuale prin introducerea unor cereri vădit netemeinice. Conform art. 723 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat, "Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege; alin. (2) "Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite." Se circumscrie, astfel, abuzului procesual, situația în care partea urmărește, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanță cu scopul procesului, respectiv cu soluționarea justă și cu celeritate a cauzelor. Dispozițiile legale evocate se corelează cu cele ale art. 57 din Constituția României, republicată, potrivit cărora cetățenii romani, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți. Accesul la justiție este reglementat de dispozițiile art. 21 alin. (1) din Constituția României, republicată, conform cărora "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime; (2) Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Sintagma "interese legitime" nu impune o condiție apriorică de admisibilitate a acțiunii în justiție, întrucât caracterul legitim sau nelegitim al pretențiilor formulate în acțiunea în justiție va fi stabilit numai în urma judecării pricinii, urmând a fi constatat prin hotărâre judecătorească. În aceste condiții, Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 108 1 C. proc. civ., pentru a dispune amendarea judiciară a recurentului, în cauză nefiind incidentă nici ipoteza reglementată la art. 17 din O.U.G. nr. 51/2008, față de soluția de respingere a cererii de ajutor public judiciar, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2024. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 6 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021.