ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1703/2025

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Hotărârea atacată

Prin încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații Biroul Executorilor Judecătorești B., C. – Sucursala București și D., împotriva deciziei civile nr. 225 din data de 3 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2022.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

Împotriva încheierii de ședință din data de 15 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2024, a declarat recurs revizuentul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 5 februarie 2025, sub nr. x/2024, și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

II.2. Motivele de recurs

În cuprinsul memoriului de recurs, în esență, recurentul-revizuent a susținut că, în speță, comunicarea încheierii recurate s-a realizat fără respectarea dispozițiilor art. 426 alin. (3) C. proc. civ.

II.3. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 471

1

alin. (6) C. proc. civ., a fixat termen de judecată la data de 14 octombrie 2025, când a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției netimbrării recursului, invocată din oficiu.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., examinând, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte reține că aspectul netimbrării cererii de recurs vizează însăși legalitatea sesizării instanței, astfel că primează în fața oricăror alte chestiuni care ar putea fi invocate, precum și cercetării criticilor formulate prin cererea de recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, iar potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege; pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiași articol statuează că instanța va pune în vedere reclamantului obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea recursului împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei.

Conform rezoluției din data de 11 februarie 2025, s-a stabilit în sarcina recurentului-revizuent o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON aferentă cererii de recurs și s-a dispus, totodată, comunicarea către acesta a obligației de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării recursului.

În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului – cauza Iordache împotriva României (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/2019) – prin care instanța europeană a reținut încălcarea art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului sau faptul că poate solicita să fie exonerat de această plată, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că, prin adresa cu care i s-a comunicat recurentului-revizuent obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, acesta a fost încunoștințat despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată. Totodată, i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula, în condițiile art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013, cerere de ajutor public judiciar, precum și, în temeiul art. 39 alin. (1) din același act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

În speță, recurentul-revizuent a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și a asistenței prin avocat, cerere care a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 25 martie 2025. Această încheiere a fost comunicată recurentului-revizuent la data de 16 aprilie 2025.

Totodată, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată din data de 14 octombrie 2025, s-a recomunicat recurentului-revizuent obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

De asemenea, Înalta Curte reține că recurentul-revizuent nu a formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar pe care a formulat-o, iar, în acest context, deși a fost legal înștiințat în legătură cu obligativitatea timbrării cererii de recurs, fiindu-i precizată și sancțiunea aplicabilă în caz de neîndeplinire a acestei obligații, recurentul-revizuent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 20 RON.

Înalta Curte reține că, prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

În conformitate cu dispozițiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ., în cazul în care sunt încălcate prevederi referitoare la cerințe legale extrinseci actului de procedură, nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări, dacă legea nu dispune altfel, neplata taxei de timbru reprezentând o astfel de cauză, care conduce la incidența unei nulități necondiționate.

Curtea Constituțională a statuat în mod constat că plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația de plată a acestor taxe fiind justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau a cererii, în caz de neplată.

Totodată, se reține că, deși prin prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 21 din Constituția României se garantează dreptul de acces la justiție, acest drept nu este unul absolut, fiind permise unele limitări (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57).

Obligația plății taxelor judiciare de timbru reprezintă una dintre condițiile sesizării legale a instanțelor judecătorești, nefiind considerată, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, o limitare a dreptului de acces la o instanță sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care să fie, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenție (Cauza Larco și alții împotriva României, paragrafele 54 și 58).

Prin urmare, Înalta Curte reține că nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru atrage incidența sancțiunii expres prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la alin. (2) al aceluiași articol, respectiv nulitatea recursului.

Ca atare, cum recurentul-revizuent nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, în raport cu prevederile art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, va anula recursul ca netimbrat.

Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 15 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.