ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 158/2026
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 158/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)
Ședința publică din data de 04 februarie 2026
După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2025, Curtea de Apel Alba Iulia – secția I civilă a suspendat judecarea cererii de revizuire formulată de către revizuenții A. și B. împotriva încheierii civile nr. 10/30.05.2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2025, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părților.
Împotriva acestei încheieri, la 01 iulie 2025, au declarat recurs revizuenții B. și A., arătând, în esență, că cererea de revizuire a fost legal formulată, timbrată și completată cu toate înscrisurile necesare soluționării cauzei, fiind solicitată expres și judecarea cauzei în lipsă.
Arată că suspendarea cauzei nu se putea dispune în condițiile în care părțile au fost citate, procedura de citare a fost legal îndeplinită, cauza era în stare de judecată și nu s-a invocat lipsa unui act procedural esențial.
Aplicarea art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. presupune lipsa justificată și pasivitatea părților, pasivitate care în speță nu există, întrucât cererea de învestire a instanței și toate înscrisurile în susținerea acesteia se aflau deja la dosar.
Cererea de recurs a fost comunicată intimatului C., la data de 01 septembrie 2025, nefiind formulată întâmpinare de către acesta.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.
Prioritar, deși recurenții nu au procedat la încadrarea criticilor în motivele de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceștia au formulat susțineri care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizat recursul.
În speță, prin încheierea recurată, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de revizuire formulată de către revizuenții A. și B. împotriva încheierii civile nr. 10/30.05.2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2025, reținând că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condițiile în care acestea, deși legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței la termenul de judecată.
Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.
Aceste dispoziții legale reglementează un caz de suspendare voluntară a judecății, voința părților fiind tacită și se deduce din faptul neprezentării la termenul de judecată, în condițiile în care sunt legal citate și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de niciuna dintre ele.
În ipoteza în care niciuna dintre părțile legal citate nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nu se înfățișează la strigarea pricinii, instanța va dispune suspendarea procesului, norma cuprinsă la art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. având caracter imperativ, iar nesocotirea acesteia de către instanță se sancționează cu nulitatea hotărârii pronunțate în urma judecării cauzei în lipsa părților, fie pe fond, fie pe calea unei excepții procesuale, nulitate ce operează în condițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, dat fiind caracterul imperativ al acestor dispoziții procedurale, instanța este obligată să suspende judecata ori de câte ori constată lipsa părților legal citate și faptul că acestea nu au solicitat soluționarea pricinii și în absența lor.
Verificând încheierea recurată, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 24 iunie 2025, când s-a dispus măsura atacată, părțile, care au fost legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Deși recurenții menționează, prin cererea de recurs, că au solicitat expres judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte, verificând actele dosarului și datele din sistemul informatic ECRIS, observă că atare susținere nu se verifică, nefiind identificată nicio astfel de cerere de judecare în lipsă care să fi fost transmisă la dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel Alba Iulia. Așadar, se constată că, în mod corect, instanța de revizuire a luat act de faptul că părțile nu au solicitat, în mod expres, judecarea cauzei și în lipsă.
Or, o dată îndeplinite condițiile stabilite de prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța de judecată este obligată să dispună suspendarea judecății, orice altă măsură subsecventă fiind nelegală și de natură să atragă nulitatea hotărârii pronunțate în aceste circumstanțe, astfel cum s-a arătat anterior.
Ca atare, împrejurarea că la dosarul cauzei se aflau toate înscrisurile doveditoare în susținerea cererii de revizuire formulată, nu poate duce la înlăturarea aplicabilității art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în situația în care, la termenul de judecată din data de 24 iunie 2025, erau întrunite toate condițiile care obligau instanța la luarea măsurii suspendării.
Rațiunea pentru care legiuitorul a instituit măsura suspendării reglementată de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost aceea a respectării dreptului la apărare și al principiului contradictorialității procesului civil, care presupun punerea în discuția părților a cererilor și apărărilor formulate pe parcursul procesului, suspendarea judecării cauzei și necontinuarea judecății în lipsa părților care nu și-au exprimat expres opțiunea ca soluționarea pricinii să se facă și în absența lor reprezentând tocmai o garanție a drepturilor procesuale ale acestora.
De asemenea, nu se poate reține că suspendarea judecării cauzei aduce atingere dreptului de acces la justiție al recurenților, în condițiile în care, pe de o parte, aceștia au posibilitatea formulării unei cereri de repunere a cauzei pe rol, în condițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, măsura dispusă de către instanță este rezultatul conduitei părților care nu au înțeles să solicite judecarea cauzei în lipsă.
Prin urmare, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor formulate de către recurenți, în cauză, curtea de apel dispunând măsura suspendării cu respectarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care, așa cum s-a mai arătat, nu lasă la aprecierea instanței dacă dispune sau nu suspendarea, ci instituie acesteia o obligație legală în acest sens dacă sunt întrunite condițiile reglementate de această normă de procedură.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată legalitatea încheierii atacate astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții B. și A. împotriva încheierii din 24 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I civilă în dosarul nr. x/2025.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 04 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.