ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1704/2025

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2025

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cadrul procesual și soluțiile pronunțate în cauză

Prin sentința nr. 2605/2016, pronunțată de Tribunalul Dolj - sectia contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a respins contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

Prin decizia nr. 3439/2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ si fiscal în dosarul nr. x/2016, s-a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 2605/2016, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

Prin sentința nr. 1703/2017, pronunțată de Tribunalul Dolj - secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, s-a respins contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

Prin decizia nr. 5307/2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, s-a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1703/2017, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

Prin decizia nr. 447/2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția a II-a civilă în, dosarul nr. x/2013, s-a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței nr. 126/2016, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Mehedinți și, în consecință, s-a schimbat în parte sentința atacată în sensul că s-a admis în parte acțiunea formulată de CII C., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei D. S.R.L. împotriva pârâtului B. și s-a dispus ca pârâtul să suporte, cu titlu de pasiv rămas neacoperit în cadrul procedurii insolvenței debitoarei, suma de 891.259 RON; s-a respins în rest acțiunea, fiind menținută sentința apelată sub aspectul soluționării excepției.

Împotriva deciziei nr. 447/2019 a Curții de Apel Alba Iulia - secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2013, revizuentul B. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., înregistrată în dosarul nr. x/2023, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - secția a II-a civilă, solicitând admiterea cererii de revizuire, desființarea în parte a hotărârii pronunțate în apel și respingerea, în tot, a cererii de antrenare a răspunderii.

Prin încheierea din data de 03.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia - secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2023, s-a disjuns capătul de cerere privind revizuirea deciziei nr. 447/2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia în dosarul nr. x/2013, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formându-se dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Alba-Iulia - secția a II-a civilă.

Ulterior, cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova, ca urmare a admiterii excepției necompetenței teritoriale, conform deciziei nr. 142/22.05.2024 pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia - secția a II-a Civilă.

Ca urmare a soluției de declinare a competenței teritoriale, s-a format, la data de 01.07.2024, dosarul nr. x/2024 pe rolul Curții de Apel Craiova - secția a II-a civilă.

Soluția pronunțată. Hotărârea recurată.

Prin decizia nr. 522/2024 din 14 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă cererea de revizuire a deciziei nr. 447/2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, formulată de revizuentul B., în contradictoriu cu intimata D. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. C., ca tardiv formulată.

RECURSUL.

La data de 31 ianuarie 2025, revizuentul B. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu îndrumarea ca, în rejudecare, să fie soluționată cererea de repunere în termen cuprinsă în cererea de revizuire inițial înaintată Curții de Apel Alba Iulia și reiterată oral, cât și prin concluziile scrise depuse la data de 13.11.2024.

Prin rezoluția din 31 martie 2025, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 10 iunie 2025, constatându-se întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părți, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-revizuent B. a formulat punct de vedere, în scris, la raport, prin care a solicitat admiterea în principiu a recursului, cu respingerea excepției tardivității acestuia, prin acceptarea cererii de repunere în termen, în lumina art. 183 C. proc. civ. și art. 6 CEDO. Totodată, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru analizarea fondului cererii de revizuire și pronunțarea asupra motivelor de casare invocate.

Prin rezoluția din data de 01 septembrie 2025, a fost stabilit termen pentru analiza admisibilității în principiu a recursului, în complet de filtru, la 18 noiembrie 2025.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 485 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, reține următoarele:

În ce privește cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a recursului formulată de recurentul- revizuent B., instanța de control judiciar constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ.: "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate."

Alin. (2) al aceluiași text stipulează că: "În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac".

În esență, în speță, recurentul-revizuent a invocat drept motiv faptul că nu a avut cunoștință despre hotărârile privitoare la A. S.A., nefiind parte la judecata acestora.

Instanța de control judiciar notează că un astfel de motiv nu poate fi considerat drept unul temeinic, în condițiile în care, prin chiar cererea de recurs, recurentul-revizuent recunoaște că avea cunoștință de soluția pronunță în cauză de instanța de revizuire. Altfel spus, toate motivele invocate de recurent în susținerea cererii de repunere în termen nu pot fundamenta repunerea în termenul de exercitare a recursului, deoarece acestea vizează exclusiv împiedicarea formulării în termen a cererii de revizuire, iar nu a căii de atac a recursului îndreptat împotriva deciziei nr. 522/14.11.2024.

Trebuie precizat că instanța de recurs nu poate proceda la verificarea temeiniciei motivului de repunere în termenul de formulare a revizuirii, atât timp cât aceasta nu este legal învestită cu judecata unui recurs declarat cu respectarea termenului legal, în cadrul căruia să efectueze controlul judiciar cu privire la soluția de tardivitate a revizuirii, dispusă de curtea de apel.

De asemenea, raportat la cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului, în esență, se constată că recurentul nu invocă un motiv temeinic justificat care să îl fi împiedicat să declare, în termenul legal, recurs împotriva deciziei pronunțate asupra cererii de revizuire. În fapt, recurentul se limitează la a invoca aspecte ce țin de propria culpă, generată de ignoranța pe care a manifestat-o, în condițiile în care cunoștea că soluția pronunțată nu îi este favorabilă.

În considerarea celor expuse, constatând că motivele invocate nu îndeplinesc condițiile impuse de dispozițiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, formulată de recurentul-revizuent.

Analizând, în continuare, excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta operează în cauză, recursul fiind formulat cu depășirea termenului procedural de 30 de zile prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, acest termen urmând a fi calculat pe zile, fără a intra în calcul ziua în care începe să curgă termenul, nici ziua când aceasta se împlinește, în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că litigiul dedus judecății este unul supus prevederilor Legii nr. 85/2014, urmărindu-se desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o acțiune în angajarea răspunderii pentru intrarea în insolvență, întemeiată pe dispozițiile art. 169 din legea specială menționată.

Ca urmare, sunt relevante dispozițiile legale cuprinse în legea specială sub aspectul comunicării hotărârilor judecătorești. Astfel, conform art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "Citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin BPI, alin. (10) prevăzând că "Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în BPI înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării." De asemenea, potrivit art. 43 alin. (2) teza III din Legea nr. 85/2014, instanțele judecătorești vor transmite actele de procedură în cauză, din oficiu, pentru publicare în BPI.

Totodată, în conformitate cu art. 513 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.

Prin urmare, în privința comunicării deciziei pronunțate cu privire la cererea de revizuire, sunt pe deplin incidente prevederile legale speciale anterior menționate, cuprinse în Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Din coroborarea acestor prevederi legale, Înalta Curte reține că, după deschiderea procedurii insolvenței, toate actele de procedură, inclusiv hotărârile judecătorești, se comunică doar prin publicare în BPI, cu excepția celor prevăzute expres de lege, termenul de exercitare a căii de atac urmând a curge de la publicarea în BPI.

În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin decizia nr. 1137/2007, reținând că "legea instituie măsuri deosebite pentru ca părțile implicate în procedura insolvenței, respectiv debitorii și creditorii, să se bucure de o informare corectă a situației lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceștia să își poată exercita dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, persoanele notificate vor fi citate și li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare; potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice. Astfel, prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 își găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenței, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii, și apare ca o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor."

Chiar dacă considerentele Deciziei Curții Constituționale privesc dispozițiile Legii nr. 85/2006, ele trebuie avute în vedere și în cazul dispozițiilor Legii nr. 85/2014, mai sus redate, acestea având un conținut similar cu cele ale art. art. 3 pct. 29, art. 8 alin. (2), art. 7 alin. (1) și (9), 3 și, respectiv 31, din Legea nr. 85/2006.

În speță, hotărârea recurată face parte din categoria celor a căror comunicare se face prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, fără a se face comunicarea acestora potrivit C. proc. civ., și, cum aceasta a fost publicată în BPI nr. 21258/26.11.2024, iar recursul a fost declarat la 31.01.2025, acesta a fost formulat cu depășirea termenului imperativ de 30 de zile, calculat de la data legalei comunicări a deciziei prin BPI, fapt ce atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Termenul de recurs instituit de art. 485 C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita recursul, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 486 alin. (3), raportat la art. 485 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termenul de exercitare a căii de atac, formulată de recurentul-revizuent.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul-revizuent B. împotriva deciziei nr. 522/2024 din 14 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția a II-a Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2025.