Decizia nr. 997/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cadrul procesual 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/28.11.2019 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și a Deciziei nr. 3085/28.02.2020 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în soluționarea contestației. 1.

Prin sentința nr. 553/02.06.2021, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și în consecință, a anulat Decizia nr. 3085/28.02.2020 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a admis admite contestația formulată de reclamant și a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/28.11.2019 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov. 1.

Prin decizia nr. 675/22.11.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și pentru recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, împotriva sentinței nr. 553/CA/02.06.2021, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, rejudecând, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov. 2. Cererea de revizuire Împotriva deciziei nr. 675/22.11.2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, reclamantul B. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței definitive nr. 145/25.02.2021, pronunțate de Tribunalul Brașov, în dosarul nr. x/2020. Pe calea întâmpinării, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov pentru pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, întrucât nu este îndeplinită cerința triplei identități, de cauză, de obiect și părți, iar în subsidiar, ca nefondată. 3. Hotărârea instanței de revizuire Prin decizia nr. 11 din 18 ianuarie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 675/22.11.2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2020, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a revizuirii întemeiate pe dispozițiile 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 11 din 18 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, revizuentul B. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeași instanță. Subsumat motivului de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentul -revizuent susține că hotărârea recurată este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost pronunțată de un complet nelegal constituit. În concret, arată că a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 872/CA/06.11.2020, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2020, prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/28.11.2019 și a deciziei nr. 3085/28.02.2020, emise de intimate, judecata fiind în primă instanță. Revizuirea a fost soluționată de un complet format din trei judecători, deși, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (1) teza I din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, instanțele de fond judecă în complet de un singur judecător, cu excepția cauzelor de muncă și asigurări sociale. Întrucât revizuirea viza o hotărâre pronunțată în primă instanță, recurentul consideră că instanța era legal învestită să judece în complet unic, iar compunerea în complet colegial atrage nulitatea hotărârii, conform art. 174 și art. 176 C. proc. civ. Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-revizuent invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, susținând că instanța de fond nu a pus în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității cererii de revizuire, deși aceasta a fost expres invocată de intimați prin întâmpinare. În opinia sa, omisiunea instanței de a supune dezbaterii contradictorii această excepție a condus la încălcarea dispozițiilor art. 14 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., precum și a principiului contradictorialității consacrat de art. 9 C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate. Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-revizuent susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 431 alin. (2) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire. Acesta arată că, deși instanța a reținut lipsa triplei identități de părți, obiect și cauză între hotărârile invocate, a omis să analizeze efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, în sensul că dezlegările date într-o cauză anterioară, în care s-a analizat aceeași situație de fapt și de drept, sunt obligatorii pentru instanța învestită ulterior. Recurentul invocă faptul că, în cauza anterioară, numitul C., aflat într-o situație identică, a fost exonerat de răspundere solidară, iar instanța ar fi trebuit să țină seama de această dezlegare, în temeiul principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet".

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a solicitat, în principal, respingerea recursului ca nefondat. Recurentul-revizuent a formulat răspuns la întâmpinare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând decizia recurată, în limita impusă de criticile de nelegalitate, susceptibile de încadrare în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentul B. este nefondat pentru considerentele care urmează: Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează ipoteza în care "instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale", Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, având în vedere aspectele invocate de recurent. Recurentul susține că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost pronunțată de un complet format din trei judecători, deși cererea de revizuire viza o hotărâre pronunțată în primă instanță - respectiv sentința nr. 872/CA/06.11.2020, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2020- care, în opinia sa, trebuia soluționată de un complet alcătuit dintr-un singur judecător, conform art. 54 alin. (1) teza I din Legea nr. 304/2004. Înalta Curte reține că această susținere se întemeiază pe o eroare de fapt privind obiectul cererii de revizuire. Examinarea actelor dosarului relevă fără echivoc că cererea de revizuire a avut ca obiect decizia nr. 675/22.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, prin care s-a soluționat recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, împotriva sentinței nr. 553/CA/02.06.2021, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., "cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată". Revizuirea, fiind o cale de atac de retractare, nu beneficiază de norme speciale de organizare judiciară, derogatorii de la cele aplicabile judecății încheiate prin hotărârea a cărei retractare se solicită. Prin urmare, completul care soluționează cererea de revizuire trebuie să fie alcătuit în mod simetric cu cel care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii, conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (în forma în vigoare la data introducerii cererii de revizuire), respectiv din trei judecători. În speță, completul de judecată învestit cu soluționarea cererii de revizuire a fost alcătuit din trei judecători, identic cu cel care a pronunțat decizia nr. 675/22.11.2022, ce a constituit obiectul cererii de revizuire. Prin urmare, instanța care a soluționat cererea de revizuire a fost legal constituită, iar critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este nefondată. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. - incident atunci când "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" - Înalta Curte constată că nici acesta nu este aplicabil în cauză. Recurentul-revizuent susține că instanța nu a pus în discuția contradictorie a părților excepția inadmisibilității cererii de revizuire, deși aceasta a fost invocată prin întâmpinare. Înalta Curte reține că excepția inadmisibilității cererii de revizuire nu constituie o excepție de procedură propriu-zisă în sensul art. 248 C. proc. civ., ci vizează condițiile de admisibilitate ale căii extraordinare de atac. Prin urmare, instanța are obligația de a analiza aceste condiții din oficiu, indiferent dacă au fost sau nu invocate de părți. Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanța a analizat în mod detaliat condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, reținând că nu este îndeplinită condiția triplei identități. Faptul că această analiză nu a fost precedată de o dezbatere formală nu echivalează cu o încălcare a principiului contradictorialității, în condițiile în care recurentul a avut posibilitatea de a formula răspuns la întâmpinare, depus la dosar. Pe fondul recursului, în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente. Criticile formulate, referitoare la interpretarea greșită a prevederilor art. 431 alin. (2) coroborate cu art. 430 alin. (2), raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se circumscriu în realitate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod și vor fi înlăturate pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Înalta Curte reține că, în mod corect, instanța de revizuire a constatat că hotărârile invocate au fost pronunțate în dosare ce privesc persoane diferite, cu calități juridice distincte în cadrul aceleiași societăți. Prima hotărâre (sentința nr. 145/25.02.2021) îl vizează pe C., asociat minoritar, iar cea de-a doua (decizia nr. 675/R din 22.11.2022) îl privește pe B., fost administrator. Deși ambele cauze au ca obiect anularea unor decizii de angajare a răspunderii solidare emise de AJFP Brașov, fiecare decizie se referă la o persoană diferită și la o situație juridică particulară. Prin urmare, nu este îndeplinită condiția identității de părți, impusă de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care soluția de inadmisibilitate a cererii de revizuire este legală. Aspectele invocate de recurent se circumscriu nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără a se încadra în motivele strict reglementate de lege pentru exercitarea revizuirii. Această cale extraordinară de atac nu permite verificarea temeiniciei sau legalității hotărârii atacate pentru orice motiv, ci doar în limitele expres prevăzute de lege. Mai mult, unele critici formulate tind spre o nouă apreciere asupra fondului cauzei, ceea ce contravine principiului autorității de lucru judecat. În acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului subliniază importanța principiului securității juridice, care impune respectarea caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Astfel, în cauza Brumărescu împotriva României (Hotărârea din 28 octombrie 1999, §61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000), s-a reținut că unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care presupune că, odată ce instanțele au pronunțat o soluție definitivă, aceasta nu poate fi repusă în discuție. De asemenea, în cauza Mitrea împotriva României (Hotărârea din 29 iulie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010), Curtea a arătat că revizuirea nu trebuie tratată ca un apel deghizat, ci ca o cale de atac destinată exclusiv corectării erorilor judiciare, fără a permite o nouă examinare a fondului cauzei. Prin urmare, în considerarea celor de mai sus, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge recursul formulat de recurentul-revizuent B., ca nefondat.