ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1545/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.03.2019, sub nr. x/2019, modificată ulterior și, în urma declinării de competență, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, anularea Deciziei nr. 2803/08.02.2019 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, privind soluționarea contestației formulată de reclamantă și anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/13.11.2018, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 117 din data de 22 noiembrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a dispus astfel:

"Admite acțiunea formulată de reclamanta A., cu domiciliul ales în Brașov, la Avocat B., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov. Dispune anularea Deciziei nr. 2803/08.02.2019 privind soluționarea contestației, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/13.11.2018, emisă că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în privința soluției de angajare a răspunderii solidare a reclamantei A. pentru creanțe fiscale în valoare de 3.772.545 RON. Obligă pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei A. suma de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată."

Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 anterior, au formulat recurs pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov prin care, în temeiul art. 483 și următoarele, au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecarea fondului, respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea actelor administrative fiscale anulate de către instanța de judecată, ca fiind temeinice și legale.

Legal citată, intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 10 iunie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 16 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părții care formulează recurs obligația de a expune motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității stipulată în alin. (3) al aceluiași text normativ.

De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, înțeleasă atât drept context în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligației de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Nu îndeplinește cerința motivării, cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate de instanță și fără a fi prezentate reale critici aduse raționamentului urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov au invocat formal texte normative și au indicat aceleași argumente precum cele evocate în întâmpinarea formulată în fața Tribunalului Brașov, diferența dintre memoriul de recurs și actul de procedură din fond constând doar în repoziționarea diverselor paragrafe în structura înscrisurilor.

O critică, în sensul prevederilor art. 488 și 489 C. proc. civ., ar fi presupus formularea unor argumente prin care părțile recurente să justifice motivele pentru care au considerat că maniera în care prima instanță a dezlegat cauza reprezintă rezultatul încălcării sau o greșită aplicare a normelor de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci părțile recurente au obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. și să aducă argumente care să vizeze, în mod concret, soluția recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum și reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor menționate prin actele de procedură realizate în faza de judecată a fondului, echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentele nu au formulat critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluția pronunțată de prima instanță, acestea rezumându-se la expunerea unor afirmații și a unor texte normative, nesubliniind relevanța pe care o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va constata incidența, în cauză, a sancțiunii nulității recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, se reține că recursul formulat de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței civile nr. 117 din data de 22 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., acesta urmează a fi anulat ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței civile nr. 117 din data de 22 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2022.