ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5922/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal la 20 septembrie 2023, sub nr. dosar x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, obligarea acesteia să radieze numele său din baza sa de date privind persoanele afectate de interdicția de 3 ani de a ocupa funcții publice, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

Prin sentința civilă nr. 19 din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecat formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 19 din 17 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a considerat că sentința nr. 19 din 17 ianuarie 2024 este nelegală, întrucât Raportul de evaluare ANI care reprezenta temeiul interdicției de a ocupa timp de 3 ani funcții publice nu este definitiv, ca urmare a pronunțării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 334 din 23 ianuarie 2024 prin care a fost admisă cererea de revizuire formulată de recurentul-reclamant împotriva deciziei nr. 1487 din 16 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022 având ca obiect acțiunea în anulare a Raportului respectiv.

În urma rejudecării, a fost desființată decizia atacată, cu consecința casării sentinței recurate, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanțe, astfel că în prezent nu mai subzistă temeiul interdicției de trei ani de a ocupa funcții publice, iar cum instanța de fond a reținut acest raport ca argument al soluției pronunțate, sentința recurată este nelegală.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului, ca lipsit de interes, arătând, totodată, că a procedat la radierea numelui reclamantului din secțiunea Interdicție 3 ani aflată pe pagina de internet a Agenției, în raport de faptul că Raportul de evaluare nr. x/23.12.2021 nu era definitiv la momentul respectiv, astfel că acțiunea promovată este lipsită de obiect.

II. Soluția Înaltei Curți și considerentele asupra recursului

Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile în vederea protecției unui drept subiectiv civil este aceea ca titularul acestuia să justifice existența unui interes actual și legitim, condiție care subzistă și în cazul exercitării căilor de atac.

Astfel, potrivit art. 458 C. proc. civ.: "căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane", iar potrivit art. 33 din același cod "interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual (…)".

Totodată, trebuie menționat că existența interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului și până la soluționarea acestuia, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile sau a unei căi de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii formulate.

Întrucât cererea de chemare în judecată a fost respinsă de instanța de fond, Înalta Curte reține că subzistă interesul reclamantului de a formula recurs, finalitatea urmărită constând în radierea din evidențele ANI a mențiunilor cu privire la interdicția ocupării funcțiilor de demnitate publică alese pe o perioadă de trei ani.

Pe de altă parte, condiția de exercitare a unei căi de atac, interesul, nu se confundă cu un motiv de nelegalitate a sentinței, susținerile în acest sens ale intimatei-pârâte fiind neîntemeiate.

Or, la momentul pronunțării sentinței recurate, 17 ianuarie 2024, Raportul de evaluare era definitiv și constituia condiția necesară înregistrării interdicției contestate, aspect care justifică interesul reclamantului de a formula recurs.

2 Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În esență, recurentul-reclamant a solicitat radierea interdicției din evidențele instituției pârâte, invocând neîndeplinirea condiției ca Raportul de evaluare nr. x/23.12.2021 emis de ANI, să fie definitiv, ca urmare a derulării procedurilor de contestare a acestuia de către instanțele judecătorești.

Scopul urmărit de recurenta-reclamantă prin formularea acțiunii în contencios administrativ a constat în protecția dreptului subiectiv de a putea ocupa o funcție de demnitate publică pe o perioadă de 3 ani.

Conform dispozițiilor art. 29 din C. proc. civ. "acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces".

Așadar, unul dintre elementele acțiunii civile este, alături de subiect/părți și cauză, obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă a reclamantului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Înalta Curte reține că, în speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie radierea interdicției din evidențele instituției pârâte, însă situația premisă formulării cererii s-a modificat pe parcursul procesului, întrucât Raportul de evaluare care a constituit fundamentul înregistrării interdicției nu mai avea caracter definitiv de la data pronunțării deciziei nr. 334, respectiv 23 ianuarie 2024.

Prin urmare, efectul actului administrativ contestat s-a epuizat din momentul menționat, consecința fiind încetarea interdicției înregistrate, aspect care lipsește de consecințe cererea de chemare în judecată, rămasă astfel fără obiect, respectiv fără pretenția concretă a reclamantului.

În aceste condiții, soluționarea excepției rămânerii fără obiect se impune cu precădere din perspectiva efectului produs, făcând inutil orice alt demers judiciar.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei interesului recursului, invocată de intimatul-pârât Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 19 din 17 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.