ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5920/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcția Națională Anticorupție prin Serviciul Teritorial Timișoara, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei de a răspunde petițiilor formulate și înregistrate sub nr. x/2017 din 24.05.2017, nr. 137/VHI-1/2017 din data de 17.03.2021 și adresa înregistrată sub nr. x/2017.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 1001 din 21 decembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Timiș a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Timișoara, ca neîntemeiate. A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, și Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Timișoara. A obligat pârâta Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Timișoara să soluționeze cererea reclamantului, comunicată pârâtei la 23.04.2021, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată. A obligat pârâta Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Timișoara la plata sumei de 50 RON către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 403 din 7 mai 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității. A admis recursul formulat de recurentul pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. și intimata pârâtă Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Timișoara. A casat sentința civilă recurată și, în rejudecare, a respins acțiunea formulată, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 403 din 7 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului În considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte analizând condițiile de admisibilitate ale cererii de recurs, va respinge cererea de față, ca inadmisibilă. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Prezenta cauză se judecă potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, care, prin art. 20 alin. (1) stabilește că: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Așadar, în contenciosul administrativ, legiuitorul a stabilit un sistem cu două grade de jurisdicție, respectiv fond și recurs, iar calea de atac a recursului poate fi exercitată numai împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță. În cauză, reclamantul a învestit Înalta Curte cu soluționarea unui recurs exercitat împotriva deciziei nr. 403 din 7 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în calitate de instanță de control judiciar pentru soluționarea recursului declarat împotriva sentinței Tribunalului Timiș, iar nu de primă instanță, astfel că recursul vizând această decizie nu se circumscrie dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Calea de atac vizează o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată de intimatul-pârât fiind astfel întemeiată. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 484 alin. 5și art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 403 din 7 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.