ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5917/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea inregistrata sub nr. x/2023 la 18 octombrie 2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Direcția Generala Programul Operațional Competitivitate, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale in cadrul obiectivului convergenta privind proiectul Platforma Inovativa A., cod SMIS 142466, nr. 153454 din 15.09.2023, emis de pârât, prin care s-a stabilit în sarcina societății o creanță bugetară în cuantum de 3.274.422,12 RON.

Prin sentința civilă nr. 7 din 23 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice a respins cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta reclamantă A. S.R.L., ca neîntemeiată.

A dispus restituirea cauțiunii in cuantum de 50.000 de RON constituita de către reclamanta, conform recipisei de consemnare nr. x emisa de B. - Sucursala Victoria.

Împotriva sentinței civile nr. 7 din 23 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În esență, a susținut că respingând motivele invocate prin acțiune, instanța de fond a procedat la o analiză superficială a acestora, apreciind că ar necesita o cercetare amănunțită, incompatibilă cu procedura sumară a suspendării executării actului administrativ în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, contrar jurisprudenței ICCJ și CJUE referitoare la modul de apreciere a cazului bine justificat.

Arată că existența cazului bine justificat nu este condiționată de intervenirea unei vădite nelegalități, cum a reținut în mod eronat prima instanță.

Îndoielile serioase asupra Procesului-verbal nr. x din 15.09.2023 derivă din calificarea incorectă a recurentei-reclamante în categoria de întreprindere mijlocie, încadrare efectuată de către intimată în categoria de IMM ulterior semnării contractului de finanțare.

Or, potrivit art. 36 și 37 din Regulamentul nr. 1303/2013, încălcarea nu constituie neregulă dacă omisiunea sau acțiunea care a determinat încălcarea aparține autorității.

Mai susține că cererea de finanțare și celelalte documente privind încadrarea societății în categoria întreprinderilor mici au fost evaluate de AMPOC/OIPSI, deci culpa încadrării recurentei revine autorității, ceea ce exclude existența unei nereguli.

La momentul la care intimatul-pârât a analizat declarația A. din 30.06.2021 privind încadrarea ca întreprindere mică, a avut la dispoziție inclusiv situațiile financiare aferente anului 2020, apreciind că recurenta se încadrează ca întreprindere mică.

Reevaluarea în anul 2022 pe baza acelorași situații și date financiare și reducerea valorii nerambursabile a proiectului încalcă principiile accelerării gradului de absorbție a fondurilor și al proporționalității, prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, aspect ce constituie o dovadă a existenței cazului bine justificat

Prin reevaluarea încadrării recurentului la un an după încheierea contractului de finanțare, pe baza acelorași date financiare disponibile la momentul încheierii contractului, a fost încălcat principiul protecției încrederii legitime și principiul previzibilității.

Societatea recurentă A. se încadra în categoria întreprindere mică la momentul semnării contractului de finanțare: nu este întreprindere mijlocie, deoarece nu îndeplinește criteriul numărului de angajați, numărul acestora situându-se sub 50.

De asemenea, este îndeplinită și condiția privind paguba iminentă, ce constă nu doar în obligația de plată a sumei de peste 3 milioane RON, ci și față de faptul că suma este disproporționată față de capacitatea financiară a recurentei, fiind pusă în pericol însăși existența sa.

În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Programul Operațional Competitivitate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va constata lipsa de interes a reclamantului cu privire la calea de atac exercitată, care face inutilă cercetarea altor aspecte.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Direcția Generala Programul Operațional Competitivitate, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale in cadrul obiectivului convergenta privind proiectul Platforma Inovativa A., cod SMIS 142466, nr. 153454 din 15.09.2023.

Prin sentința recurată, instanța de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a respins cererea ca neîntemeiată.

Instanța de control judiciar reține că reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ menționat până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a acestuia.

Din datele furnizate de portalul instanțelor de judecată reiese că acțiunea în anularea Procesului-verbal nr. x din 15.09.2023, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu autoritatea pârâtă, a fost înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice.

Prin sentința nr. 93 din 14 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucuresti a respins acțiunea formulată de societatea reclamantă.

Prin urmare, faptul că acțiunea în anularea actului administrativ a fost soluționată de instanța de fond nu conduce la rămânerea fără obiect a căii de atac exercitate, însă acest fapt pune problema subzistenței interesului în susținerea recursului exercitat în cauză.

Înalta Curte reține că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. (…)".

Dispozițiilor art. 15 alin. (4) "În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Așadar, potrivit textelor de lege enunțate, suspendarea actului administrativ, solicitată în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, se poate dispune doar până la pronunțarea instanței de fond, măsura prelungindu-se de drept până la rămânerea definitivă a soluției numai în situația în care, în primă instanță, este admisă acțiunea de fond.

Având în vedere faptul că, în speță, instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii acțiunii, prezentul demers judiciar, întemeiat pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu mai are nicio finalitate practică, lipsind interesul în susținerea recursului.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Așa fiind, Înalta Curte, având în vedere că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale astfel cum au fost analizate anterior, urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de recurentul-reclamant.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul recurentului-reclamant, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei interesului formulării recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 7 din 23 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.