Decizia nr. 1051/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — Contract de finanțare. Interpretarea dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Regulamentul (UE) nr. 651/2014

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 27.11.2023 reclamanta A. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene – Autoritatea de Management pentru programul Operațional Regional, Compartimentul de Soluționare a Contestații – DGPOR solicitând: 1. Anularea Deciziei 158/10.11.2023 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. 125044/25.08.2023;

Anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 125044/25.08.2023 emis de MIPE – DGPOR – Serviciul Constatare nereguli și Antifraudă;

Suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Obligarea la plata cheltuielilor de judecată. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 155/2024 din 30 mai 2024, Curtea de Apel Galați, Secția contencios administrativ și fiscal a dispus admiterea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene – Autoritatea de Management pentru programul Operațional Regional, Compartimentul de Soluționare a Contestații – DGPOR și a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 125044/25.08.2023 și Decizia nr. 158/10.11.2023 de soluționare a contestației formulate împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. 125044/25.08.2023. 3. Cererea de recurs dedusă judecății Împotriva Sentinței civile nr. 155/2024 din 30 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați, Secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și, invocând motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, respingerea cererii formulate de A. S.R.L., ca neîntemeiată. 4. Apărările formulate în cauză Împotriva recursului promovat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat apărări în cadrul unei întâmpinări, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Răspunsul la întâmpinare Deși întâmpinarea intimatei-reclamante Societatea A. S.R.L. i-a fost comunicată în termenul legal, recurentul-pârât nu a combătut apărările acesteia în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 471 ind. 1 alin. (4) C. proc.civ., incidente și în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 05.09.2024, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11.02.2025 , în ședință publică, cu citarea părților, când, luând act de concluziile orale formulate de apărătorul intimatei-reclamante pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare asupra recursului dedus judecății. Având însă nevoie de timp pentru a delibera, eventual, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, 26 februarie 2025.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 C. proc. civ. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene – Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional Compartimentul de Soluționare Contestații - DGPOR București este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele în continuare arătate: În cadrul recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta-pârâtă invocă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente cu privire la analiza legalităților actelor emise de recurentă și față de care s-a dispus anularea prin sentința recurată. Se arată că prima instanță a aplicat în mod greșit legislația ce reglementează obligativitatea menținerii investiției în regiune, aspect ce rezultă din interpretarea coroborată a obiectivului de a menține activitatea economică în zonă menționat la art. 14 alin. (5) a doua teză din Regulamentul (UE) 651/2014, cu obiectivul general de a stimula dezvoltarea economică a regiunii beneficiare și de a reduce decalajul de dezvoltare dintre regiuni prin intermediul ajutoarelor regionale pentru investiții. Se arată că prima instanță a preluat exclusiv în considerente susținerile reclamantei-intimate din acțiune, fără a analiza în concret contractul de finanțare raportat la obligațiile reclamante în cadrul executării contractului și avându-se în vedere scopul acordării finanțării, care s-a realizat în baza unei scheme de ajutoare de stat și de minimis. Se invocă de recurenta-pârâtă interpretarea și aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor Ordinului nr. 5554 din 2.08.2017, ordin menționat ca temei, în contractul de finanțare. În conformitate cu art. 1 din acest act normativ „Prezentul ordin instituie o măsură de sprijin, constând în acordarea unor ajutoare de stat și ajutoare de minimis pentru îmbunătățirea competitivității economice prin creșterea productivității muncii în întreprinderi mici și mijlocii pe teritoriul acoperit de Investiția Teritorială Integrată Delta Dunării...”. Potrivit art. 2 al Ordinului mai sus citat, obiectivul măsurii de sprijin îl reprezintă „îmbunătățirea competitivității economice prin creșterea productivității muncii în întreprinderi mici și mijlocii în sectoarele competitive identificate în Strategia națională de competitivitate, prin acordarea de fonduri nerambursabile pentru realizarea de investiții pe teritoriul acoperit de Investiția Teritorială Integrată Delta Dunării”. Conform art. 4 din același document, măsura de sprijin se aplică investițiilor realizate „pe teritoriul acoperit de instrumentul Investiției Teritoriale integrate Delta Dunării, denumit în continuare IV Delta Dunării, respectiv arealul format din 38 de unități administrativ-teritoriale din cadrul Rezervației Biosfera Delta Dunării, județul Tulcea și nordul județului Constanța, în zonele identificate ca prioritare în cadrul Strategiei integrate de dezvoltare durabilă a Deltei Dunării” Potrivit art. 5 alin. (5) din Ordinul menționat: „(5) Investiția finanțată prin ajutor de stat regional trebuie menținută în regiunea beneficiară pentru o perioadă de cel puțin 3 ani de la finalizarea investițiilor. Această condiție nu împiedică înlocuirea unei instalații sau a unui echipament care a devenit depășit sau a fost distrus în această perioadă, cu condiția ca activitatea economică să fie menținută în regiunea în cauză pentru perioada minimă relevantă” . În raport de aceste norme recurenta-pârâtă arată că dispozițiile invocate impun ca și echipamentele achiziționate cu fonduri europene pentru susținerea activității economice în regiunea eligibilă să fie menționate în regiunea eligibilă, potrivit contractului și legislației aplicabile. Se arată că reclamanta-intimată în calitate de beneficiar a fost informată cu privire la obligația de a desfășura cu echipamentele achiziționate activități în forma eligibilă ITI, iar neregula contestată a fost aceea că contractele de lucrări sunt încheiate în afara regiunii de dezvoltare ITI-DD pe codul CAEN relevant proiectului, contracte în care au fost implicate toate echipamentele achiziționate prin proiect. Se apreciază că prima instanță a apreciat nelegal în raport de dispozițiile legale aplicabile și se solicită admiterea recursului casarea sentinței recurate și rejudecarea în sensul respingerii acțiunii și menținerii ca legal emise a actelor contestate, respectiv procesul-verbal de constatare a neregulilor și a Deciziei nr.158/10.11.2023. La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar la termenul de amânare a pronunțării a depus la dosar concluzii scrise. Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate în cadrul motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat. În cauză Curtea apreciază că soluția de admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 din Regulamentul nr. 651/2014 al Comisiei Europene a dispozițiilor din Ghidul solicitantului raportat la obligațiile reclamantei din contractul de finanțare, respectiv a dispozițiilor Ordinului nr. 554/2017. În Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei („RGECA”), respectiv art. 14 alin. (5) este prevăzut: „Investiția trebuie menținută în regiunea beneficiară pentru o perioadă de cel puțin cinci ani sau, în cazul IMM-urilor, de cel puțin trei ani de la finalizarea investițiilor. Această condiție nu împiedică înlocuirea unei instalații sau a unui echipament care a devenit depășit sau a fost distrus în această perioadă, cu condiția ca activitatea economică să fie menținută în regiunea în cauză pentru perioada minimă relevantă” . Prima instanță a interpretat corect sintagma „menținerea investiției din art. 14 alin. (5) Regulament în sensul că aceasta se referă la menținerea amplasamentului investiției în regiunea beneficiară a ajutorului de stat, respectiv a punctului de lucru din amplasamentul proiectului”. În acest sens sunt și dispozițiile Sect. 7 din Ghidul solicitantului cu privire la locul de implementare a proiectului prevederi respectate de către reclamanta-intimată. În ghidul solicitantului, Secțiunea 7. „Locul de implementare a proiectului” , se specifică faptul că: Sunt eligibile numai investițiile localizate în teritoriul acoperit de ITI Delta Dunării. În cazul unei cereri de finanțare care presupune înființarea unui sediu secundar (punct de lucru) ca urmare a realizării investiției, solicitantul se va angaja (prin declarația de angajament) ca, până la finalizarea implementării proiectului, să înregistreze locul de implementare ca punct de lucru. Spațiul destinat implementării proiectului este, de regulă, imobilul (teren și/sau clădiri) în care activele achiziționate prin proiect (e.g. utilaje, linii de producție) sunt instalate, montate și/sau în care aceste bunuri sunt utilizate. în cazul acelor domenii de activitate ce implică utilizarea echipamentelor, utilajelor în locuri diferite (e.g. activitatea de construcții), spațiul destinat implementării proiectului va fi considerat spațiul în care echipamentele, utilajele sunt depozitate, garate. Spațiul trebuie să fie adecvat desfășurării activității pentru care sunt achiziționate activele. În ceea ce privește utilajele achiziționate în mod corect prima instanță a constatat nelegalitatea actelor contestate și a apreciat că nu există neregulă în sensul că utilajele achiziționate să fi fost utilizate numai în zona ITI, ele fiind utilizate în regiunea Sud-Est. Aceasta deoarece achiziționarea de utilaje și prestarea de lucrări în afara arealului ITI nu reprezintă o neregulă pentru că nu reprezintă o schimbare de amplasament a proiectului în perioada de implementare sau de monitorizare. Amplasamentul proiectului a fost în ITI atât în perioada de implementare cât și în cea de monitorizare, fiind menținut cu respectarea obligațiilor luate prin contractul de finanțare. În afara arealului ITI s-au prestat livrări (la terți) în conformitate cu proiectul depus, care a fost evaluat și aprobat. În cadrul proiectului solicitat la finanțare, implementat și finanțat de recurenta-pârâtă s-a prezentat modul în care urmează să fie desfășurată activitatea operațională, respectiv faptul că utilajele vor fi utilizate conform cererii de plată, cu precădere în regiunea Sud-Est dar nu exclusiv în zona ITI, acest aspect nefiind un impediment pentru aprobarea și finanțarea proiectului propus. În sensul celor constatate legal de prima instanță sunt și concluziile ordonanței de clasare din 27.06.2023 a Parchetului European care a efectuat verificări cu privire la proiectul reclamantei față de care s-au constatat nereguli și s-a apreciat lipsa unei fapte penale în sensul că nu a existat obligația în contractul de finanțare de a presta servicii cu utilajele din proiect în exclusivitate pe teritoriul Deltei Dunării – jud. Tulcea, ci reclamanta-intimată, în calitate de beneficiar al proiectului, putea presta lucrări și în afara zonei Investiții Teritoriale Integrate (ITI) Delta Dunării. În mod legal prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul că în lipsa existenței unei nereguli și în lipsa unui prejudiciu, actele emise de recurenta-pârâtă au fost constatate ca nelegale și, în consecință, anulate ca efect al admiterii acțiunii. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 – 497 C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.