ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5913/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 2023 pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., să se constate că Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a încălcat prevederile Constituției și ale O.G. nr. 137/2000 prin modul în care a soluționat petiția nr. 3438/2022 și, în consecință, să se anuleze Hotărârea nr. 260/2023 a Consiliului Național pentru Combaterea, urmând a fi obligat CNCD să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererile așa cum au fost formulate în petiția nr. 3438/2022; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 174 din 8 decembrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A..

A anulat în parte Hotărârea nr. 260/24.05.2023 adoptată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2022 cu privire la punctul 2 din această hotărâre cu următorul conținut:

"în conformitate cu practica instanțelor de judecată, reclamantul nu răspunde juridic pentru comentariile altor persoane decât în situația în care li se solicită în mod expres ștergerea respectivelor mesaje".

A obligat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca în limitele anulării Hotărârii nr. 260/24.05.2023 și cu luarea în considerare a considerentelor prezentei hotărâri să procedeze la reanalizarea petiției nr. 3438/16.05.2022 formulată de petenta A. și să dispună măsurile corespunzătoare.

A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

A obligat în solidar pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 196,16 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3.1. Pârâtul B. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 174 din 8 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, Pârâtul B. a arătat că fapta imputată constând în postarea de comentarii injurioase nu a fost săvârșită de B., postările respective fiind publicate pe paginile proprii de C. ale persoanelor autoare a comentariilor, acestea fiind vizibile pe pagina de C. a recurentei în calitate de comentarii, dar nu au fost publicate pe pagina web a recurentei-pârâte.

Cel mult, aceasta putea doar să blocheze accesul persoanelor respective la pagina sa de C., comentariile rămânând însă pe paginile private ale autorilor.

Arată că instanța a confundat modul de operare a paginii C. cu cel de operare al paginii de internet, argumentele judecătorului fondului fiind contradictorii din această perspectivă. În acest sens, susține recurenta că nu putea identifica eventualele persoane care ar putea posta comentarii injurioase și astfel să seteze accesul acestora la pagina proprie de C..

B. nu a instigat, încurajat sau acceptat comentariile injurioase pe pagina sa de C., aspect probat prin atenționările privind postările de comentarii de acest gen.

Instanța a reproșat, în esență, comiterea unei fapte imposibile, respectiv ștergerea comentariilor făcute de terțe persoane pe paginile proprii de C., recurenta subliniind că postările persoanelor efectuate direct pe pagina de proprie de C. au fost șterse, dar nu putea face dovada unui fapt negativ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

3.2. Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 174 din 8 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția insuficientei timbrări și excepția nulității recursului declarat de B.; în privința recursului formulat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, în subsidiar ca netemeinic.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

II.1. Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția de insuficientă timbrare și excepția nulității recursului formulat de recurentul-pârât B., invocate de intimatul-reclamant A., instanța de control judiciar constă că acestea nu sunt întemeiate, pentru următoarele argumente.

Referitor la excepția insuficientei timbrări, se susține în întâmpinare că recurentul-pârât B. trebuia să achite o taxă judiciară de timbru de 200 RON, aferentă cererii de recurs, din care a plătit doar 100 RON, astfel că solicită anularea recursului, în situația neachitării diferenței de taxă de timbru.

Înalta Curte reține că excepția invocată este nefondată, recurentul-pârât B. completând taxa judiciară de timbru de 100 RON prin OP nr. x/07.03.2024, conform dovezii aflate la dosar recurs.

În ce privește excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte constată că recurentul-pârât B. a formulat critici ce pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., astfel că va respinge excepția invocată, ca nefondată.

II.2. Examinând cu prioritate îndeplinirea de către recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 174 din 8 decembrie 2023, Înalta Curte constată că acesta nu a achitat taxa judiciară de timbru stabilită.

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) teza a doua din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora se taxează cu 100 RON recursul pentru cererile neevaluabile în bani, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin adresa emisă la data de 29 februarie 2024 și comunicată la data de 6 martie 2024, s-a adus la cunoștința recurentului-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării obligația de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 174 din 8 decembrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat, deși a avut cunoștință de existența obligației.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva nr. 174 din 8 decembrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

II.3. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul-pârât Pârâtul B. este nefondat, în considerarea argumentelor în continuare arătate.

II.3.1. În cauză, nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Înalta Curte reamintește că nemotivarea ori contradictorialitatea considerentelor hotărârii judecătorești sunt sancționate de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care implică, în sarcina instanței judecătorești, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Analizând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

În cauză, judecătorul a explicat soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

Astfel, prima instanță a explicitat contradictorialitatea constatărilor Consiliului, referitoare la comentariile terțelor persoane față de postarea reurentului-pârât, subliniind că, deși autoritatea recurentă CNCD a apreciat că acestea "s-au referit la maghiarii din România, într-un mod care este de natură să atingă demnitatea", în final, a concluzionat că, în conformitate cu practica instanțelor de judecată, acesta nu răspunde pentru comentariile altor persoane decât în situația în care li se solicită în mod expres ștergerea respectivelor mesaje.

De asemenea, citând expresiile concludente postate de terțe persoane față de mesajul recurentului-pârât, instanța de fond a subliniat caracterul esențial discriminatoriu al acestora, având un caracter ostil, degradant, ofensator, naționalist șovin, mergând până la ură națională, promovând explicit excluderea populației de etnie maghiară, încadrându-se așadar în sfera art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Judecătorul fondului a amintit, raportat la responsabilitatea recurentului-pârât pentru comentariile postate, jurisprudența CEDO în cauza Delfi vs. Estonia, cauză în care, fiind învestită cu o acțiune vizând încălcarea articolului 10 din Convenție de către o societate sancționată de instanțele estone pentru comentariile postate de terți anonimi pe pagina de internet a reclamantei, Curtea a reținut ca relevante Hotărârile pronunțate de CJUE în interpretarea Directivelor 2000/31 și 98/34, apreciind că există o bază în dreptul intern pentru a se justifica ingerința în dreptul petentei la liberă exprimare.

Considerentele primei instanțe nu sunt contradictorii, în sensul susținerilor recurentului-pârât, aspectele reținute de prima instanță privind neefectuarea setărilor necesare de natură să limiteze accesul la postările sale, acordând practic în această modalitate publicului posibilitatea să adauge comentarii, la rândul lor publice, au condus la concluzia că recurentul-pârât a creat cadrul pentru exprimarea unor opinii care depășesc limitele libertății de exprimare, intrând sub incidența O.G. nr. 137/2000.

Instanța de control judiciar apreciază că, în realitate, recurentul își exprimă nemulțumirea față de considerentele sentinței atacate și de soluția dată, neputând fi apreciate ca veritabile critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În consecință, în raport de toate considerentele anterioare expuse, instanța de control judiciar apreciază că este nefondat motivul de recurs analizat.

II.3.2. Recurentul-pârât B. a supus controlului de legalitate sentința nr. 174 din 8 decembrie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin care a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. și a fost obligat Consiliul Național al Discriminării să procedeze la reanalizarea petiției reclamantului și să dispună măsurile corespunzătoare.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a fost sesizat de petenta A. cu privire la fapte considerate discriminatorii față de comunitatea maghiară, petiție ce a vizat două aspecte: postarea din data de 5 mai 2022 a B. al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, pe contul său de pe rețeaua de socializare C. și, pe de altă parte, comentariile adăugate de terțe persoane la această postare.

În esență, intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut prin hotărârea contestată faptul că în prezenta cauză afirmațiile pârâtului nu depășesc limitele libertății de exprimare conform art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, iar în concordanță cu jurisprudența consacrată, partea reclamată nu răspunde juridic pentru comentariile altor persoane decât în situația în care i se solicită în mod expres ștergerea respectivelor mesaje.

Curtea de apel a analizat detaliat situația de fapt relevată, împărtășind soluția CNCD de a constata, în privința postării propriu-zise, neîndeplinirea condițiilor pentru existența unei fapte de discriminare. Însă, în privința comentariilor adăugate de terțe persoane față de postarea intimatului-pârât, judecătorul fondului a apreciat că respectivele comentarii postate de terțe persoane au un profund caracter discriminatoriu, dispunând reanalizarea petiției.

Concluzia curții de apel este corectă, fiind însușită de instanța de control judiciar pentru că reflectă aplicarea judicioasă a cadrului normativ la situația de fapt ale cărei coordonate relevante nu sunt supuse contestării.

Prin recursul exercitat, în esență, recurentul susține că soluția pronunțată de prima instanță este netemeinică, întrucât nu sunt întrunite condițiile răspunderii pentru fapta altuia, postările respective fiind publicate pe paginile proprii de C. ale terțelor persoane, dar nu și pe pagina web a recurentei-pârâte.

Susținerile pârâtului în sensul că nu ar răspunde și pentru faptele comentatorilor săi la articolele postate în rețeaua C. sunt găsite neîntemeiate de Înalta Curte, în considerarea faptului că, o conduită conformă principiului nediscriminării presupune o diligență sporită în vederea preîntâmpinării mesajelor umilitoare, ofensatoare, care incită la ură și violență sau exprimă o atitudine care vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, diligență ce presupune nu numai abținerea de la propria faptă de discriminare dar și luarea măsurilor adecvate pentru înlăturarea comentariilor ce pot conduce la proliferarea urii față de alte etnii.

Or, legea sancționează nu doar comportamentul activ discriminatoriu, ci și comportamentul pasiv, potrivit art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 ("Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale"), iar atitudinea permisivă față de conținutul comentariilor poate favoriza comportamentul terțelor persoane în exprimarea unor comentarii de genul celor reținute de prima instanță.

Comentariile enunțate în considerentele sentinței, reprezentând un comportament manifestat în public, sunt de natură să creeze o atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilitoare, ofensatoare pe criteriul originii etnice, circumscrise ipotezei norme juridice prevăzute la art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Sub acest aspect, recurentul putea si trebuia să cenzureze, să elimine cu celeritate asemenea comentarii.

Din această perspectivă sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât privind ștergerea comentariilor postate de terțe persoane pe pagina proprie de C., raportat la afirmația referitoare la lipsa de manifestare a intenției de a suprima comentariile de către intimata-reclamantă.

B. avea obligația să verifice conținutul comentariilor survenite ca urmare a publicării propriilor materiale, astfel încât publicarea acestora să fie permisă/menținută pe pagina online în cauză doar în măsura în care corespundeau inclusiv cu normele juridice în materia nediscriminării și să procedeze la blocarea/ștergerea comentariilor necorespunzătoare, fără să aștepte o solicitare în acest sens.

Or, prin decizia de a permite/menține publicarea/postarea respectivelor comentarii, pârâta, în calitate de deținător si administrator al acestei pagini online proprii, și-a însușit pe cale implicită sensul defăimător, ofensator si degradant pe criteriul etnic.

Pârâta deține obligația controlului în privința verificării comentariilor cu caracter discriminatoriu, cărora le creează sub asumare proprie posibilitatea tehnică de postare/publicare, pentru prevenirea atingerii drepturilor si libertății persoanelor.

În apărarea intereselor societății si persoanelor împotriva folosirii abuzive a dreptului de publicare online si chiar de exprimare prin intermediul unor astfel de pagini online, este interzisă publicarea si difuzarea prin spațiul virtual a materialelor de orice natură: opinii analitice, informaționale, comentarii ale vizitatorilor, cititorilor etc, cu caracter discriminatoriu.

În acest sens, Înalta Curte reține jurisprudența CEDO în această problematică, exprimate prin considerentele expuse de instanța europeană în Cauza Delfi vs. Estonia din 10.10.2013, unde se menționează că, o publicație online răspunde juridic nu doar pentru materialele editate/publicate, dar inclusiv pentru comentariile defăimătoare ale cititorilor online, întrucât administratorii publicației online pot și trebuie să se asigure că nu vor fi publicate comentarii defăimătoare sau jignitoare (prin utilizarea unor metode de genul obligativității că utilizatorii să se înregistreze și doar după aceea să poată posta, iar administratorii site-ului publicației să modereze comentariile înainte că acestea să fie publicate sau să le modereze cu celeritate după ce ele sunt publicate).

Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului au calitatea de izvor de drept, deoarece potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor vor fi interpretate si aplicate în concordantă cu Declarația universală a drepturilor omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte. Iar conform alin. (2) al aceluiași articol, dacă există neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care normele dreptului intern sunt mai favorabile. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Constituție, tratatele internaționale la care România este parte constituie drept intern.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind instanța supranațională care garantează respectarea drepturilor omului de către organele jurisdicționale aparținând statelor parte la Convenția Europeană în materie, pronunță hotărâri obligatorii pentru instanțele si autoritățile naționale.

Din probele administrate în fața Consiliului, prima instanță a constatat că recurenta-pârâtă nu a intervenit rapid pentru eliminarea respectivele comentarii, aceasta nefăcând dovada afișării modalității de ștergere la cerere a mesajelor considerate ofensatoare, sau a unui mecanism simplu de raportare și eliminare a acestora, prin care orice persoană să poată sesiza un comentariu nepotrivit prin simpla apăsare a unui buton virtual dedicat.

Totodată, nu se verifică aserțiunea recurentei-pârâte cu privire la pretinsa imputare a unei fapte imposibile din punct de vedere tehnic de a șterge comentariile făcute pe paginile proprii de C. ale terțelor persoane.

În realitate, instanța de fond a sancționat permisiunea acordată terților pentru a posta comentarii pe site, coroborată cu omisiunea de a șterge comentarii vădit discriminatorii pentru comunitatea maghiară, aspect ce nu echivalează, în mod cert, cu susținerile pârâtului.

De asemenea, în consens cu constatarea judecătorului fondului, instanța de control judiciar reține că practica și precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, astfel că o atare mențiune în Hotărârea nr. 260/24.05.2023 a CNCD pentru justificarea măsurii dispuse a fost în mod legal eliminată.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor cuprinse în O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, criticile recurentei - pârâte nefiind apte să conducă la reformare acesteia.

III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 174 din 8 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat și, în consecință, va menține sentința de fond atacată. Totodată, va anula recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva aceleiași sentințe, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 174 din 8 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Respinge excepția de insuficientă timbrare și excepția nulității recursului formulat de recurentul-pârât B., invocate de intimatul-reclamant A., ca nefondate.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 174 din 8 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.