ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5585/2024

Ședința publică din data de 27 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 iulie 2023 la Curtea de Apel Târgu-Mureș, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., să se constate că Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a încălcat prevederile Constituției și ale O.G. nr. 137/2000 prin modul în care a soluționat petiția nr. 3044/2022, adoptând Hotărârea nr. 258/2023 și, în consecință, să se anuleze Hotărârea nr. 258/2023 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, să se constate că petiția nr. 3044/02.05.2022 adresată CNCD este întemeiată și în consecință să fie obligat CNCD să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererile reclamantei din cadrul petiției; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 20 din data de 5 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Târgu-Mureș a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B..

A fost anulată în parte Hotărârea nr. 258/24.05.2023 adoptată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2022 cu privire la punctul 2 din această hotărâre cu următorul conținut: "în conformitate cu practica instanțelor de judecată, reclamantul nu răspunde juridic pentru comentariile altor persoane decât în situația în care li se solicită în mod expres ștergerea respectivelor mesaje".

A fost obligat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca în limitele anulării Hotărârii nr. 258/24.05.2023 și cu luarea în considerare a considerentelor prezentei hotărâri să procedeze la reanalizarea petiției nr. 3044/02.05.2022 formulată de petenta A. și să dispună măsurile corespunzătoare.

A fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Au fost obligați în solidar pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și B. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 189,81 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței au declarat recurs recurenții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B..

Recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și, pe fond, să se dispună respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și menținerea Hotărârii nr. 258/24.05.2023 emisă în dosarul CNCD nr. x/2022 ca fiind legală și temeinică.

În motivarea recursului, recurentul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a arătat, în esență, următoarele:

Prin Hotărârea nr. 258/24.05.2023 emisă în dosarul nr. x/2022, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a hotărât următoarele:

Apreciază că instanța de judecată a aplicat greșit prevederile O.G. nr. 137/2000.

În ceea ce privește comentariile cititorilor venite ca reacție la postările pârâtului B., +în mod corect Colegiul director s-a raportat la Decizia ÎCCJ nr. 2612/2020.

Contrar celor reținute de instanța de fond, din perspectiva jurisprudenței CEDO din cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete și ind ex.hu ZRT contra Ungariei (2 februarie 2016), s-a decis că responsabilitatea proprietarului unei pagini web pentru comentariile utilizatorilor nu poate fi angajată automat, pentru simplul motiv că setările respectivului site permiteau vizitatorilor să posteze comentarii.

Curtea Europeană a subliniat faptul că un sistem bazat pe un disclaimer privind responsabilitatea utilizatorilor pentru comentariile postate și un sistem de ștergere a comentariilor la simpla solicitare a persoanei vizate pot constitui o alternativă pentru a se realiza un just echilibru între drepturile concurente implicate, în situația în care observațiile utilizatorilor terți nu se manifestă sub forma unor discursuri de incitare la ură și a unor amenințări directe la adresa integrității fizice a persoanelor.

În acest sens, astfel cum a fost menționat și în hotărârea contestată, domnul B. a folosit disclaimer-ul, solicitând comentarii decente, avertizând că cele care nu sunt astfel, vor fi șterse, iar utilizatorii blocați.

Mai mult decât atât, obligația de a controla conținutul paginii de socializare, în condițiile în care s-au impus și reguli cu privire la comentariile pe care terții le pot face cu privire la postări, este împovărătoare, de natura a descuraja exercițiul liberei exprimări, or dreptul la exprimare este un drept fundamental.

Pentru aceste considerente, întrucât, în mod eronat, s-a apreciat de către instanța de fond cu privire la aplicarea normelor de drept material, consideră că sunt întemeiate criticile formulate sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât B. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 20/05.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2023, iar pe fond, rejudecând, să se respingă în tot cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat, în esență, următoarele:

Instanța de fond a ales să respingă absolut toate apărările recurentului, toată jurisprudența CEDO și toată jurisprudența națională, ambele foarte vaste, pentru a pronunța o hotărâre vădit nelegală.

Invocă recurentul-pârât că, potrivit Fundației, în calitatea sa de deputat ar avea "în mod direct un comportament față de comunitatea maghiară din țară prin care încalcă în mod multiplu și sistematic prevederile O.G. nr. 137/2000, respectiv facilitează pentru alții exprimarea de mesaje discriminative, degradante și hărțuitoare, toate acestea prin publicarea unui text pe blogul său (www.x.ro) și pe pagina sa de C., comentată de foarte multe persoane, fără ca persoana reclamată să se achite de obligația sa legală de a modera comentariile."

Proba invocată de partea care îl acuză este reprezentată de un articol publicat pe blogul său, www.x.ro, cu titlul "EXCLUSIV. Sentință CAB: fostul primar D. din Cristuru Secuiesc a discriminat români pe criterii etnice", și de o postare făcută de recurentul-pârât pe pagina de pe rețeaua de socializare C., ambele la data de 14 aprilie 2022.

Prin Hotărârea nr. 258/2023, CNCD a respins sesizarea nr. 3044/02.05.2022 în mod temeinic și legal.

Consideră că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (8) și alin. (10) și art. 19 din O.G. nr. 137/2000.

Intimatul nu a solicitat niciodată medierea sau soluționarea pe cale amiabilă a conflictului invit urmare a comentariilor postate de terțe persoane pe profilul recurentului-pârât de pe rețeaua de socializare C., considerat spațiul public. Concret, Fundația nu a solicitat niciodată ștergerea comentariilor.

Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, art. 2 alin. (8) din O.G. nr. 137/2000 stabilește că: "Prevederile prezentei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie și a dreptului la informație."

Arată recurentul-pârât că, atât textul publicat pe blogul său personal, cât și textul publicat la data de 14 aprilie 2022 pe rețeaua de socializare C. se înscriu în limitele libertății de exprimare, nu sunt denigratoare sau discriminatorii, iar comentariile terților incriminate sunt simple opinii ale cetățenilor referitoare la situația în discuție și nu privesc comunitatea maghiară în ansamblul său.

Petiția intimatului vizează, oricum, chestiuni inadmisibile, practic se solicită CNCD să îl oblige să îndepărteze de pe blogul său și de pe pagina de C. aceste două texte și comentariile care cad sub incidența O.G. nr. 137/2000, iar apoi recurentul ar trebui să publice hotărârea CNCD în mass media. Or, din modul de formulare a petiției nici măcar nu sunt îndeplinite condițiile de individualizare a presupuselor fapte. Prin urmare, sesizarea este și inadmisibilă, întrucât prin petiție trebuie să fie individualizate presupusele fapte discriminatorii.

Astfel, Fundația consideră că CNCD nu ar fi soluționat cererea în tot în ceea ce îl privește, însă prin cererea de chemare în judecată indică fapte care nu au făcut obiectul petiției sau expresii/afirmații care nu aparțin recurentului-pârât, respectiv comentariile unor terțe persoane la postările sale de pe rețeaua de socializare C..

Realitatea, însă, este că Fundația nu urmărește o eventuală sancționarea a persoanelor care au postat comentarii, deși avea această posibilitate, ci își dorește să obțină o hotărâre de sancționarea a recurentului-pârât pentru comentarii pe care nu le-a făcut.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenții-pârâți și-au întemeiat cererile de recurs pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte reține că recursurile sunt întemeiate, urmând a fi admise, avându-se în vedere că instanța de fond nu a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor de lege incidente în cauză.

Observă instanța de control judiciar că cele două recursuri conțin în parte critici similare, astfel că urmează a se face o analiză comună.

Prealabil, constată Înalta Curte că, la data de 2.05.2022 intimata-reclamantă A. a depus la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării o sesizare (nr. 3044/02.05.2022) cu privire la fapte considerate discriminatorii față de comunitatea maghiară, săvârșite de numitul B..

Petiția a vizat două aspecte: (i) pe de o parte postarea din data de 14.04.2022 a pârâtului B. pe contul său de pe rețeaua de socializare C. și, pe de altă parte, (ii) comentariile adăugate de terțe persoane la această postare.

S-a arătat astfel că în data de 14.04.2022, recurentul-pârât B., persoana reclamată la CNCD, a postat pe pagina sa C. o postare prin care, după ce s-a referit la hotărârea judecătorească pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2021, a făcut afirmații degradante și defăimătoare la adresa organizației ce reprezintă minoritatea maghiară pe plan politic (D.). Ca urmare a acestei postări, terțe persoane au adăugat comentarii, apreciate de intimata-reclamantă ca având caracter degradant față de primarului Cristuru Secuiesc – etnic maghiar – și în general împotriva comunității maghiare din România, comentariile fiind de natură a crea un cadru intimidant, ostil și ofensiv.

În mod exemplificativ, intimata-reclamantă A. a redat următoarele comentarii: "acest individ, liderul extremiștilor D."; "ungurul tot ungur va rămâne și nu o să fie de partea României niciodată deși stau de multă vreme în chirie în România"; "ungurii... fir-ar ei a dracului da merge unde a dus surdu iapa"; "pe ei pe mama lor"; "Bravo române. Arată-le unde le e locul!"; "D.... este o grupare iredentist-sovină!"; "și nazistă"; "Jos cu ei!"; "Vine trenul din Galați, plin cu unguri spânzurați!"; "Jigodii trădătoare!".

Prin Hotărârea nr. 258 din 24.05.2023, contestată în prezenta cauză, recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut: la punctul 1 că, afirmațiile reclamatului nu depășesc limitele libertății de exprimare conform art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului; și la punctul 2 că, în conformitate cu practica instanțelor de judecată, reclamatul nu răspunde juridic pentru comentariile altor persoane decât în situația în care i se solicită în mod expres ștergerea respectivelor mesaje.

Referitor la punctul 1 din Hotărârea nr. 258 din 24.05.2023 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constată Înalta Curte că, prin sentința recurată, instanța de fond a reținut, în acord cu CNCD, că în ceea ce privește mesajul postat de pârâtul B. pe contul său de pe rețeaua de socializare - C., acesta nu poate fi considerat discriminatoriu la adresa comunității maghiare, și, în consecință, a apreciat că este legală soluția CNCD referitoare la postarea propriu-zisă, în sensul că afirmațiile nu reprezintă fapte de discriminare și că nu se justifică o ingerință în libertatea de exprimare ocrotită de art. 30 din Constituția României și de art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, în aceste limite acțiunea fiind neîntemeiată.

Prin urmare, sub acest aspect, respectiv cu privire la mesajul postat de recurentul-pârât B. pe contul său de pe rețeaua de socializare - C., sentința instanței de fond a intrat în puterea lucrului judecat, câtă vreme intimata-reclamantă nu a formulat cerere de recurs.

În ceea ce privește comentariile adăugate de terțe persoane față de postarea recurentului-pârât, observă Înalta Curte că, în primul rând, CNCD a apreciat că acestea "s-au referit la maghiarii din România, într-un mod care este de natură să atingă demnitatea" pentru ca, în final, să rețină că, în conformitate cu practica instanțelor de judecată, acesta nu răspunde pentru comentariile altor persoane decât în situația în care li se solicită în mod expres ștergerea respectivelor mesaje.

Prin sentința recurată, instanța de fond a apreciat că, aceste comentarii postate de terțe persoane în raport de mesajul recurentului-pârât au un profund caracter discriminatoriu.

Contrar celor reținute de instanța de fond și în acord cu susținerile recurenților-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., sub aspectul responsabilității recurentului-pârât pentru comentariile făcute de urmăritorii săi pe pagina de pe rețeaua de socializare – C., respectiv terțe persoane, instanța de control judiciar are în vedere jurisprudența CEDO din cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete și ind ex.hu ZRT contra Ungariei prin care s-a stabilit că responsabilitatea proprietarului unei pagini web pentru comentariile utilizatorilor nu poate fi angajată automat pentru simplul fapt că setările respectivului site permiteau vizitatorilor să posteze comentarii.

În acest sens, Curtea Europeană a stabilit faptul că un sistem bazat pe un disclaimer privind responsabilitatea utilizatorilor pentru comentariile postate și un sistem de ștergere a comentariilor la simpla solicitare a persoanei vizate pot constitui o alternativă pentru a realiza un just echilibru între drepturile concurente implicate în situația în care observațiile utilizatorilor terți nu se manifestă sub forma unor discursuri de incitare la ură și a unor comentarii directe la adresa integrității fizice a persoanelor.

Cât privește răspunderea pentru comentariile terților, CEDO a stabilit că aceasta depinde de mai mulți factori:

- Prin raportare la rolul platformei/utilizatorului, utilizatorii de C. sau blogurile personale sunt considerați în general "găzduitori" de conținut, nu editori profesioniști, ceea ce limitează responsabilitatea lor (cazul Delfi AS vs. Estonia);

- un utilizator poate fi responsabil doar dacă a fost notificat despre caracterul ilicit al comentariilor găzduite și nu a acționat pentru a le elimina;

- sancțiunile impuse pentru neeliminarea comentariilor trebuie să fie proporționale și să nu descurajeze libertatea de exprimare.

- responsabilitatea unui autor sau administrator de pagină nu este identică cu cea a platformelor profesionale (precum C. sau portalurile de știri).

În speță, în aplicarea acestei jurisprudențe, se observă din actele dosarului, pe de o parte, că intimata-reclamantă A. a solicitat ștergerea respectivelor postări, iar pe de altă parte, faptul că recurentul-pârât B. după ce a luat act de petiția nr. 3044/02.05.2022, înregistrată la CNCD sub nr. x/2022, a eliminat comentariile făcute de terțele persoane, așa cum reiese din înscrisul aflat la fila x verso, dosar fond, vol. II.

Totodată, reține Înalta Curte că, recurentul-pârât a folosit un text tip DISCLAIMER prin care solicită utilizatorilor un limbaj decent, respectiv a publicat la postarea în cauză comentariul "Vă rog frumos să utilizați un limbaj decent. Nu sunt responsabil pentru comentariile injurioase. C. este spațiu public, fiecare răspunde pentru fapta sa. Vă mulțumesc!"

De asemenea, recurentul-pârât a apelat la instrumentele de moderare a comentariilor oferite de C.. În acest sens a setat o serie de cuvinte cheie care generează automat ascunderea tuturor comentariilor care conțin aceste cuvinte cheie, așa cum reiese din înscrisurile aflate la dosar fond, vol. I, dosar fond, vol. II.

Cu privire la conținutul comentariilor făcute de terțele persoane, CEDO diferențiază însă între judecățile de valoare (care sunt protejate chiar dacă sunt critice) și afirmațiile de fapt (care trebuie să fie susținute cu dovezi).

În cauză, făcându-se o analiză a comentariilor terțelor persoane, observă instanța de control judiciar că, acestea exprimă judecăți de valoare sau opinii și nu se încadrează într-un discurs al urii și violenței și nu conțin amenințări la adresa integrității fizice a persoanelor.

În consecință, având în vedere efectele pe care le-au avut în mod concret, în sensul că respectivele comentarii nu au fost de natură să incite la ură împotriva etniei maghiare, instanța de control judiciar apreciază că răspunderea nu este cea specifică obiectului prezentei cauze, contravențională în sensul art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Prin urmare, aspectele invocate de recurenții-pârâți prin cererile de recurs sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care nu reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și de B..

Va casa sentința și, rejudecând, va fi respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și de B. împotriva sentinței nr. 20 din 5 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința și, rejudecând, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 27 noiembrie 2024.