ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5102/2024

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 22 septembrie 2023, sub dosar nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., următoarele: - anularea Hotărârii nr. 8/2023 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; - să se constate că petiția nr. 5017/02.07.2021 adresată CNCD este întemeiată și obligarea CNCD să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererile reclamantei, așa cum acelea au fost formulate în petiția respectivă; - obligarea pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată din prezentul dosar. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 18 din 5 februarie 2024 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B.. S-a anulat în parte Hotărârea nr. 8/11.01.2022, adoptată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2021, respectiv punctul 4 din hotărâre, cu următorul conținut: "raportat la comentariile venite ca reacție la postările reclamatului se reține lipsa solicitării exprese a petentei către reclamat de a șterge comentariile cu un posibil caracter discriminatoriu, conform Deciziei nr. 2612/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție împotriva Hotărârii CNCD nr. 106/17.03.2018". Au fost obligați pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B. să plătească reclamantului suma de 192,68 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 18 din 5 februarie 2024 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii. Recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a învederat, în esență, că, pe de o parte, instanța de fond a pronunțat soluția cu depășirea propriei competențe, iar pe de altă parte, a apreciat în mod eronat cu privire la aplicarea normelor de drept material incidente în cauză. În opinia recurentului, hotărârea a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor judecătorești în ceea ce privește obligarea consiliului la emiterea unei noi hotărâri prin care să constate întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare. În acest sens, a apreciat ca fiind greșit aplicate prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004, ale art. 18, precum și ale art. 17 din O.G. nr. 137/2000, considerând că instanța de contencios administrativ este competentă, după caz (în raport cu obiectul cererii judiciare), să anuleze actul administrativ (în situația în care contestația se îndreaptă împotriva unui act emis efectiv, apreciat ea neîntemeiat și nelegal), să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ (în situația în care obiectul acțiunii îl formează nesoluționarea în termenul legal a unei cereri ori neemiterea unui act administrativ), să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă; în prezenta cauză, având în vedere obiectul cererii formulate de către intimatul-reclamant, și anume anularea hotărârii C.N.C.D., soluția instanței de fond era exclusiv cea bazată pe prima teză a dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, și anume să anuleze, în tot sau in parte, actul administrativ sau, per a contrario, să mențină actul administrativ. În ceea ce privește aplicarea greșită a normelor de drept material, apreciază că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 32 C. proc. civ., considerând că instanța de fond trebuia să respingă ca lipsită de interes cererea reclamantului, câtă vreme, prin soluționarea petiției înregistrată la CNCD cu nr. 425/2020 și emiterea hotărârii CNCD din 27.05.2020, cererea a devenit lipsita de interes, nu-i poate procura acestuia un interes practic, respectiv folosul practic pe care-l urmărea în urma câștigării procesului. De asemenea, recurentul-pârât arată că, în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată a persoanelor reclamate, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în fața primei instanțe, nu poate fi obligat la plata acestora, deoarece CNCD este un organism care desfășoară o activitate administrativ jurisdicțională, fiind autoritatea de stat în domeniul discriminării, conform art. 16 din O.G. nr. 137/2000, chemat a soluționa sesizările referitoare la săvârșirea unor fapte de discriminare, însă nu este parte în raportul juridic dedus soluționării între persoana reclamantă, care se consideră discriminată, și persoana reclamată ca fiind autorul faptelor. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare la cererea de recurs, invocând excepția nulității acestuia pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea recursului a nefondat. 1.

Procedura de soluționare a recursurilor În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 7 noiembrie 2024, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs 2.1. Cu titlu preliminar, examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de către intimata-reclamantă A., Înalta Curte constată că excepția este neîntemeiată, prin cererea de recurs fiind formulate critici care se circumscriu motivului de casare privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, considerente pentru care Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă. 2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este fondat, în limitele și pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. 2.3. Aspecte de fapt și de drept relevante Litigiul a avut la bază petiția înregistrată la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sub nr. x/02.07.2021, prin care reclamanta A. a solicitat să se constate că pârâtul B. are un comportament activ, care supune reclamanta unui tratament injust, hărțuitor și degradant, comițând împotriva reclamantei contravenția de victimizare. Petiția a vizat două postări ale pârâtului pe pagina sa de pe rețeaua de socializare C., precum și comentariile adăugate de alte persoane la această postare. Ca urmare a acestei petiții, CNCD a constituit dosarul nr. x/2021, în cadrul căruia a pronunțat Hotărârea nr. 8/11.01.2022, prin care a stabilit că faptele sesizate nu constituie victimizare, nu constituie hărțuire, nu depășesc limita libertății de exprimare, iar în privința comentariilor la postările reclamatului, nu există o solicitare expresă a petentei ca aceste comentarii, cu posibil caracter discriminatoriu, să fie șterse. Prin sentința criticată prin intermediul recursului, prima instanță a admis în parte acțiunea și a anulat în parte hotărârea contestată, respectiv punctul 4, prin care "raportat la comentariile venite ca reacție la postările reclamatului se reține lipsa solicitării exprese a petentei către reclamat de a șterge comentariile cu un posibil caracter discriminatoriu", a obligat pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca, în baza considerentelor hotărârii și în limitele anulării hotărârii 8/2022, să reanalizeze petiția nr. 5017/02.07.2021 și să dispună măsurile corespunzătoare. 2.4. Analiza recursului Înalta Curte, analizând motivele de recurs din perspectiva dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", căruia se circumscriu, constată că recursul este fondat. Încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Acest motiv de casare se poate referi fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia. Motivele de recurs sunt fondate, soluția primei instanțe fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Prin Hotărârea nr. 8 din 22.02.2022, a cărei anulare formează obiectul prezentului dosar, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că faptele sesizate nu constituie victimizare, nu constituie hărțuire, nu depășesc limita libertății de exprimare, iar în privința comentariilor la postările reclamatului, nu există o solicitare expresă a petentei ca aceste comentarii, cu posibil caracter discriminatoriu, să fie șterse. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar și totodată garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte. Prin cererea adresată Consiliului, persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare discriminării, iar Hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, care prevăd că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. Instanța de fond a reținut că hotărârea CNCD, prin care s-a constatat că afirmațiile nu depășesc limitele libertății de exprimare conform art. 10 CEDO, este legală, nu se pot identifica elementele unei acțiuni de diferențiere/excludere pe criterii etnice, nu se poate stabili că afirmațiile pârâtului au avut ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, că mesajul în sine nu conține nici un fel de element de natură să determine o discriminare pe criterii etnice, poziția exprimată de pârât fiind doar o reacție personală la plângerea adresată de reclamantă CNSC. În ceea ce privește situația comentariilor postate ca urmare a publicării textului în discuție, deși a reținut că prin hotărârea atacată această solicitare nu a fost analizată pe fond, deoarece "petentul nu a solicitat părții reclamate ștergerea comentariilor din spațiul public", și ca urmare nu s-a pronunțat asupra caracterului potențial discriminatoriu al acestora, instanța de fond a constatat că acestea au caracter injurios, promovează explicit excluderea populației de etnie maghiară. Coroborând permisiunea acordată terților pentru a posta comentarii pe site cu omisiunea de a șterge comentarii vădit discriminatorii pentru comunitatea maghiară, a constatat că răspunderea pentru comentariile exprimate ca răspuns la postarea pârâtului revine acestuia din urmă, în calitatea sa de titular al contului, iar omisiunea de a șterge comentariile cu vădit caracter denigrator la adresa etnicilor maghiari intră sub incidența dispozițiilor art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000. A constatat, așadar, incidența dispozițiilor art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, a anulat punctul 4 din hotărârea nr. 8/11.01.2022, prin care se reținuse lipsa solicitării exprese a petentei către reclamat de a șterge comentariile cu un posibil caracter discriminatoriu, și a obligat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să reanalizeze petiția nr. 5017/02.07.2021 și să dispună măsurile corespunzătoare. În raport de cele reținute, în legătură cu responsabilitatea intimatului-pârât pentru comentariile făcute de urmăritorii săi, instanța de control judiciar are în vedere jurisprudența CEDO din cauza Magyar Tartalomszolgaltatok Egyesulete și ind ex.hu ZRT contra Ungariei, prin care s-a stabilit că responsabilitatea proprietarului unei pagini web pentru comentariile utilizatorilor nu poate fi angajată automat pentru simplul fapt că setările respectivului site permiteau vizitatorilor să posteze comentarii. Curtea Europeană a stabilit faptul că un sistem bazat pe un disclaimer privind responsabilitatea utilizatorilor pentru comentariile postate și un sistem de ștergere a comentariilor la simpla solicitare a persoanei vizate pot constitui o alternativă pentru a realiza un just echilibru între drepturile concurente implicate în situația în care observațiile utilizatorilor terți nu se manifestă sub forma unor discursuri de incitare la ură și a unor comentarii directe la adresa integrității fizice a persoanelor. Elemente din cauza Magyar pot fi aplicate și în cauza dedusă judecății, întrucât textul postat de intimatul-pârât nu este lipsit de o bază factuală, iar intimata-reclamantă nu a făcut dovada că ar fi solicitat, nici anterior sesizării Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și nici în cursul proceduri administrative, ștergerea respectivelor comentarii. Înalta Curte reține că, în cauză, comentariile venite ca urmare a postării părții reclamate exprimă atitudini sau opinii, nu se încadrează într-un discurs al urii și violenței și nici nu conțin amenințări. Pentru a atrage răspunderea intimatului-pârât cu privire la comentariile postate pe pagina acestuia de socializare, era necesar ca prin respectiva postare acesta să determine sau să instige terții să aibă un comportament negativ. Însă din conținutul postării distribuite rezultă doar o atitudine dezaprobatoare față de o stare de fapt, care nu ar trebui, în mod normal, să declanșeze o reacție abuzivă sau discriminatorie a terților, pentru care autorul postării să fie răspunzător. Mai mult decât atât, obligația de a controla conținutul paginii de socializare este împovărătoare, de natură a descuraja exercițiul liberei exprimări, iar dreptul la libera exprimare este un drept fundamental. Totodată, nu se poate reține că, prin decizia de a permite publicarea respectivelor comentarii pe pagina sa de C., intimatul-pârât și-ar fi însușit pe cale implicită caracterul acestora, participând personal la săvârșirea unei fapte de discriminare prin adoptarea unei conduite pasive, acesta a manifestat nemulțumire și indignare față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și acțiunile acestei instituții la adresa sa. Contrar celor reținute de prima instanță, se constată că sintagmele analizate, deși agresive pe alocuri, nu se încadrează într-un discurs al urii sau al amenințărilor directe pentru integritatea fizică și nu reprezintă o discriminare pe criteriu etnic, care să justifice ingerința statului în libertatea de exprimare și să atragă răspunderea intimatului-pârât. În consecință, având în vedere efectele pe care le-au avut în mod concret, în sensul că respectivele comentarii nu au fost de natură să incite la ură împotriva etniei maghiare, instanța de control judiciar constată că este nelegală soluția instanței prin care s-a constatat incidența dispozițiilor art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, a fost anulat punctul 4 din hotărârea nr. 8/11.01.2022, prin care se reținuse lipsa solicitării exprese a petentei către reclamat de a șterge comentariile cu un posibil caracter discriminatoriu, și a fost obligat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării să reanalizeze petiția nr. 5017/02.07.2021 și să dispună măsurile corespunzătoare. 2.5. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.