ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5871/2024

Ședința publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.01.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală de Informații Fiscale - Serviciul Sancțiuni Internaționale și Prevenirea Spălării Banilor și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat următoarele:

2.anularea răspunsului ANAF comunicat prin emailul din data de 15.09.2021, ora 16:02 referitor la solicitarea reclamantului de revenire asupra răspunsului furnizat prin Adresa ANAF nr. A_DIF 1114/14.06.2021 în urma clarificărilor făcute de reprezentanții ANAF;

3.anularea Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 2752/2017 privind blocarea resurselor economice al cărei beneficiar real este o entitate listata, bunuri care se aflau pe nava cargo B.;

4.obligarea paratelor la realizarea tuturor formalităților necesare în vederea eliberării bunurilor aflate pe nava cargo B. constând în cantitatea de peste 250 de tone de țeavă de oțel de origine din Republica Populara Chineza.

Prin sentința nr. 971 din 30 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondată.

A respins excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea deciziei ANAF nr. A DIF 1114/14.06.2021, ca nefondată.

A admis excepția prescrierii dreptului la acțiune în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect anularea adresei ANAF nr. A DIF 1114/14.06.2021 și a Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 2752/2017 și respinge în consecință aceste capete de cerere.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Vamală Galați, cu sediul în Galați, județ Galați.

A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Vamală Galați pentru lipsa calității procesuale pasive.

A admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală de Informații Fiscale - Serviciul Sancțiuni Internaționale și Prevenirea Spălării Banilor și Ministerul Finanțelor Publice.

A anulat decizia nr. 574/07.03.2022 emisă de ANAF - Direcția Generală de Informații Fiscale.

A respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.

Ambele părți au formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.

În motivarea cererii sale de recurs, recurentul- pârât Ministerul Finanțelor a formulat critici pe care le-a încadrat în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele: instanța a respins în mod greșit excepția lipsei calității sale procesual pasive. Astfel, în motivarea instanței de fond, aceasta s-a raportat exclusiv la aspectul potrivit căruia, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor este conferită de faptul că acesta este emitentul Ordinului nr. 2752/2017, apreciind că, modificările legislative aduse O.U.G. nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale, cu modificările și completările ulterioare, prin dispozițiile O.U.G. nr. 37/2019, nu au relevanță, întrucât, intervenția legislativă este ulterioară momentului emiterii actului administrativ criticat în cauză.

Arată recurentul că din instrumentul de prezentare al O.U.G. nr. 37/2019, respectiv în Nota de fundamentare, se precizează în mod expres necesitatea eliminării referințelor la Ministerul Finanțelor din O.U.G. nr. 202/2008, motivat de faptul că rolul principal în punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale îl are exclusiv ANAF, reținându-se faptul că, întrucât în materie de punere în aplicare a sancțiunilor internaționale Ministerul Finanțelor nu participă în mod direct la procesul de punere în aplicare a sancțiunilor internaționale se impune luarea măsurii înlocuirii referințelor la Ministerul Finanțelor cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu scopul de a asigura un cadru legal predictibil și ușor de înțeles pentru operatorii economici.

Astfel, prin raportare la modificările legislative invocate de către Ministerul Finanțelor în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive cu privire la solicitarea intimatei-reclamante de anulare a Ordinului nr. 2752/2017, precum și, prin raportare la aspectul conform căruia, ne aflăm în prezența unei situații juridice aflate în curs de desfășurare, reiese că, în cauză, au devenit aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (5) din O.U.G. nr. 202/2008 potrivit cărora:

În acest context, se desprinde concluzia potrivit căreia autoritatea administrativă abilitată de lege să revoce măsura blocării fondurilor sau resurselor economice este Agenția Națională de Administrare Fiscală și nu, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond, Ministerul Finanțelor, concluzionează recurentul.

În motivarea cererii sale de recurs recurenta- pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală arată că potrivit motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ. instanța de fond a dispus, în mod eronat, admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect anularea adresei ANAF nr. A DIF 1114/14.06.2021 și a Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 2752/2017 și a dispus anularea deciziei nr. 574/07.03.2022 emisă de ANAF - Direcția Generală de Informații Fiscale. Respingerea restului pretențiilor ca neîntemeiate. Hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, în situația în care adresa nr. A_DIF nr. 574/07.03.2022 (anulată de instanță) are același conținut cu adresa nr. A_DIF 1114/14.06.2021 (respinsă ca prescrisă).

În mod eronat, instanța de fond a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale Vamale București cu sediul în Str. x, București. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 268/2021, s-a dispus faptul că începand cu data de 01.04.2022 (ulterior introducerii cererii de chemare în judecată), Autoritatea Vamala Romana este funcțională, prin urmare că are calitate procesuală pasivă alături de ANAF și Autoritatea Vamală Română - Direcția Regională Vamală București pentru capătul de cerere privind adeverința de reținere a bunurilor nr. x din 16.09.2017 emisă de Biroul Vamal de Frontieră Constanța.

Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea legii și în ceea ce privește argumentul potrivit căruia decizia A _DIF nr. 574/07.03.2022 este nemotivată, mai arată recurenta.

Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea Contenciosului Administrativ din Legea nr. 554/2004, în sensul că actul administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ era răspunsul la plângerea prealabilă (referatul de soluționare a plângerii prealabile împotriva Deciziei A_DIF nr. 574/07.03.2022 și a OMF nr. 2752/11.10.2017), referat de soluționare aprobat de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Prin faptul că instanța a analizat doar Decizia A_DIF nr. 574/07.03.2022 și a omis analizarea și a referatului de soluționare, apreciază că a lipsit de eficiență dispozițiile legale mai sus citate. Referatul de soluționare a plângerii prealabile împotriva Deciziei A_DIF nr. 574/07.03.2022 și a OMF nr. 2752/11.10.2017 este motivat în fapt și în drept, așa cum rezultă și din cuprinsul acestuia.

În mod eronat, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii adresei ANAF - Direcția Generală de Informații Fiscale A_DIF 1114/14.06.2021 (care are același conținut cu adresa nr. A_DIF nr. 574/07.03.2022 anulată de instanță), în situația în care aceasta nu reprezintă un act administrativ în întelesul Legii nr. 554/2004 care să poată fi atacat în contencios administrativ.

Instanța de fond nu a analizat fondul pretențiilor formulate de reclamant și a dispus respingerea cererii acestuia de obligare a pârâților la realizarea tuturor formalităților necesare în vederea eliberării bunurilor aflate pe nava Cargo B..

În cauză nu a fost depusă întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscala sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurentul-pârât Ministerul Finanțelor și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile sale se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizat din această perspectivă.

Contrar opiniei recurentului-pârât, soluția primei instanțe prin care a apreciat că pârâtul Ministerul Finanțelor are capacitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății legitimându-se în calitate de emitent al Ordinului nr. 2752/2017 a cărui anuare este solicitată de către reclamant, este corectă.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei-pârâte sunt nefondate; promovarea oricărei acțiuni în justiție presupune îndeplinirea a patru cerințe esențiale: formularea unei pretenții, un interes (legitim, născut, actual și personal), calitatea și capacitatea procesuală a părților. Aceste cerințe sunt cumulative, neîndeplinirea oricăreia dintre ele paralizând declanșarea sau continuarea acțiunii civile.

Întrucât reclamantul este cel care promovează acțiunea, acesta stabilește cadrul procesual, în concordanță cu dispozițiile art. 194 din C. proc. civ., trebuind să justifice calitatea procesuală pasivă a persoanei chemate în judecată, ceea ce presupune în cauza de față, calitatea de organ emitent al actului contestat.

Or, în cauză, pârâtul Ministerul Finanțelor deține această calitate, având în vedere că este emitentul Ordinului nr. 2752/2017 privind blocarea resurselor economice al cărei beneficiar real este o entitate listată, celelalte acte contestate în prezenta cauză fiind acte subsidiare acestuia, iar niciunul din argumentele pârâtului în susținerea nelegitimității sale procesuale pasive nu pot fi acceptate.

Criticile invocate de acesta în sensul că potrivit O.U.G. nr. 37/2019 a fost dată în competența președintelui ANAF blocarea fondurilor sau a resurselor economice al cărei beneficiar real este o entitate listata, sunt deținute de sau se află sub controlul, direct sau indirect, al persoanelor fizice ori juridice care au fost identificate ca fiind persoane sau entități desemnate sunt irelevante, cât timp titularul obligației raportului juridic dedus judecății în materia contenciosul administrativ nu poate fi decât emitentul actului a cărui anulare se solicită, în speță Ministerul Finanțelor. Faptul că a intervenit ulterior o modificare legislativă nu este de natura nu poate justifica în sine concluzia lipsei calității sale procesuale pasive.

În mod judicios a apreciat, de asemenea, instanța de fond că excepția lipsei calității procesuale pasive a aceluiași pârât în capetele de cerere vizând anularea actelor emise de ANAF nu poate fi primită, reclamantul precizând dincolo de orice dubiu în ședința publică din data de 16.05.2023 că a înțeles să cheme în judecată Ministerul Finanțelor exclusiv în capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 2752/2017. Or, este mai mult decât evident că reclamantul a stabilit în mod clar cadrul procesual cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 2752/2017 față de pârâtul Ministerul Finanțelor, astfel încât invocarea lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la celelalte capete de cerere vizând anularea actelor emise de ANAF, este lipsită de sens.

Înalta Curte constată că deși recurenta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menționat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinței recurate ori la existența unor motive contradictorii în cuprinsul acesteia; totodată, nu sunt indicate motivele apreciate a fi străine de natura cauzei. Prin urmare, argumentația cererii de recurs se subsumează doar greșitei aplicări sau interpretării a dispozițiilor legale incidente, urmând a fi analizată din această perspectivă.

În ceea ce privește critica asupra soluției de admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcției Regionale Vamale Galați, subsumată cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge ca nefondată.

În sensul celor anterior învederate cu privire la condițiile de promovare a unei acțiuni în justiție, este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că obiectul principal al cererii de chemare în judecată privește anularea unor acte emise de pârâții Ministerul Finanțelor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, context în care doar aceștia pot fi titulari în raportul juridic dedus judecății, reclamantul nefiind în măsură a justifica abilitarea autorității Direcției Regionale Vamale Galați de a sta în judecată raportat la obiectul acțiunii.

Revenind, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material și invocat de pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În mod corect instanța de fond a respins ca fiind prescris dreptul de a cere anularea Ordinului nr. 2752/2017 față de dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că Ordinul nr. 2752/2017 a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 803/11.10.2017, iar cererea de anulare a acestuia a fost formulată la data de 16.02.2022 (data postei), cu depășirea evidentă a termenului de 6 luni. Or, raportat la aceleași dispozițiile legale și acțiunea în anulare a adresei/deciziei ANAF nr. A DIF 1114/14.06.2021 este prescrisă prin raportare la momentul formulării cererii de chemare în judecată, la data de 16.02.2022.

Criticile recurentei pârâte în sensul că soluția de respingere aexcepției inadmisibilității acțiunii în anulare a adresei antereferite, aceasta nefiind un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, Înalta Curte arată că dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 202/2008, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că:

(1) Orice persoană poate sesiza în scris autoritatea competentă potrivit prezentei ordonanțe de urgență pentru a-i semnala orice eroare de identificare privind persoane sau entități desemnate, precum și bunuri.

(2) Autoritatea competentă comunică decizia sa asupra sesizării prevăzute la alin. (1) în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea sesizării și dispune, dacă este cazul, măsurile necesare.

(3) Dispozițiile art. 8 și 9 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Art. 9 din același act normativ, stabilește regulile generale privind procesul de luare a deciziilor pentru punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale, după cum urmează:

(1) În procesul de luare a deciziilor privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale, autoritățile competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență efectuează toate cercetările suplimentare pe care le consideră necesare, ținând seama de situație, inclusiv, dacă este nevoie, de consultarea autorităților competente din oricare alt stat.

(2) Persoanele care adresează o cerere potrivit prezentei ordonanțe de urgență, persoanele la care se află bunurile care fac obiectul cercetărilor potrivit prezentei ordonanțe de urgență, precum și, după caz, alte autorități sau instituții publice solicitate, comunică autorității competente potrivit prezentei ordonanțe de urgență, la cerere și în termenul specificat, toate informațiile pe care le au cu privire la bunurile respective, inclusiv cu privire la alte circumstanțe legate de acestea, sau cu privire la persoanele care, în orice mod, au legătură cu aceste bunuri. La cererea autorității competente, vor prezenta documentele privind bunurile respective, persoanele sau alte circumstanțe relevante ori vor mijloci accesul reprezentanților împuterniciți la aceste documente.

(3) Decizia unei autorități competente poate fi contestată potrivit dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(4) În procesul de luare a deciziilor privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale, autoritatea competentă poate cere avizul consultativ al Consiliului interinstituțional prevăzut la art. 13, dacă în prezenta ordonanță de urgență nu se prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor anterior citate, faptul că autoritatea pârâtă a emis în această procedură administrativă în cadrul căreia reclamantul a formulat o cerere prin care a sesizat intervenirea unei erori de identificare în cazul blocării bunurilor care se aflau pe nava cargo B. prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2752/2017, un înscris în care a fost materializat refuzul ANAF care nu poartă denumirea de decizie, nu poate justifica concluzia inadmisibilității cererii reclamantului de anulare a acestuia. Mai mult, adresa/decizicia Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. A DIF 1114/14.06.2021 este un act subsecvent actului principal, respectiv a atacat în speță.

Înalta Curte arată că în mod corect instanța de fond a reținut că recurenta nu a îndeplinit cerințele de legalitate a actului administrativ din perspectiva obligației de motivare în fapt și în drept astfel încât acesta să poată fi supus cenzurii. Decizia nr. 574/07.03.2022 emisă de ANAF - Direcția Generală de Informații Fiscale, prin care a fost respinsă cererea reclamantului de revocare a Ordinului nr. 2752/2017 din 26.02.2022 și cu privire la care reclamantul a formulat plângere prealabilă potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, respinsă prin referatul de soluționare se limitează, astfel cum critică însuși recurenta, la a preciza că își menține punctul de vedere transmis prin intermediul adresei nr. x DIF 1114/14.06.2021. Autoritatea emitentă nu a înțeles să expună, fie și în mod succint, care sunt argumentele pentru care se impune respingerea cererii administrative formulate de către reclamant.

Răspunzând criticilor recurentei referitoare la motivele contradictorii din cuprinsul hotărârii din perspectiva faptului că deși ambele decizii au același conținut, soluțiile instanței de fond cu privire la acțiunea în anulare acestora sunt diferite, Înalta Curte arată că din datele anterior menționate este evident faptul că față de momentul emiterii deciziei nr. 574/07.03.2022, acțiunea în anulare respectă termenul instituit de art. 11 din legea nr. 554/2004. Faptul că autoritatea pârâtă a înțeles să facă trimitere în sensul că, ... ne menținem punctul de vedere transmis prin intermediul adresei nr. x DIF 1114/14.06.2021.", fără a mai relua conținutul deciziei nr. A DIF 1114/14.06.2021 nu poate fi interpretat în sensul că aceasta nu ar fi o decizie în sensul reglementărilor O.U.G. nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale. Or, astfel cum s-a arătat în precedent o atare decizie poate fi dedusă controlului de legalitate, conform art. 9 alin. (3) din ordonanță.

În concluzie, nu sunt fondate criticile recurenților-pârâți, hotărârea recurată fiind pronunțată aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscala și Ministerul Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 971 din 30 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.